Aurora (81 de ani) şi Cristian Dumitrescu (80 de ani), foşti deţinuţi politic, au crezut în România. Aurora Dumitrescu a stat trei ani în temniţe – unde l-a cunoscut şi pe temutul Alexandru Vişinescu –, iar soţul său a petrecut şapte ani în carceră – fusese condamnat la moarte! Astăzi, la Adevărul Live, au explicat de ce România de azi nu-i lasă să-şi trăiască bătrâneţile în linişte. În seara de Ajun din anul 1951, Aurora Dumitrescu a plâns. A plâns în hohote, la fel de sincer cum plâng bărbaţii. A plâns după ce tocmai murmurase un colind trist şi nu s-a oprit decât târziu, noaptea, când ar mai fi vrut să plângă, dar nu a mai putut. Aurora avea 19 ani şi ochii atât de albaştri că e o crimă doar să-i laşi să verse lacrimi. Aurora Dumitrescu, mândră studentă la Filosofie, era „duşman al poporului", deci era anchetată de Securitate, de genul acela de oameni care îşi ignoră adevărata statură atunci când sunt nevoiţi să stea în picioare. Aurora Dumitrescu n-a mai plâns de atunci, nici măcar atunci când i-au rupt mâna la anchete. „Exista o carapace în care mă puteam închide, care mă ajuta să nu fac concesii demnităţii mele. Aceea era credinţa mea."

Aurora Dumitrescu a stat în anchete, la sediul Securităţii din Oradea, timp de un an şi o lună, dar nu asta contează, căci suferinţa, celebrele violenţe de la interogatorii şi brutalitatea anchetatorilor nu pot fi cuantificate. A luat apoi drumul închisorilor, a stat trei ani în temniţe.

În luna decembrie, 1956, Cristian Dumitrescu se afla în celulele Ministerului de Interne. Era acolo din 5 octombrie şi era un „duşman al poporului“. „Mă încadraseră la pedeapsa cu moartea. Nu fac pe nebunul, îmi era foarte frică. Ştii ce frică-mi era? Mă gândeam cum o să fie în dimineaţa aia, când or să mă scoată afară şi o să aud comenzile «Drept înainte», «La piept, asupra duşmanului poporului», «Foc!». Şi toate or să fie mai dep