- Social - nr. 236 / 3 Decembrie, 2013 LAUDATIO Inramurind... Infiaza-ma, tu, Doamne, / pana dincolo de toamne... (Nicolae Baciut, Solstitiu la echinox) Intr-o zi cu soare pe vesminte – pe vesmintele istoriei si ale vesniciei – i se acorda inalta distinctie Fibula de la Suseni unui om cu soare pe vesminte. Ma intreb daca Nicolae Baciut nu trebuia sa aiba acest simbol mai demult in "Casa cu idoli” (am citat titlul unui volum de versuri din biografia sa literara), caci, parafrazez si spun: Nicolae Baciut are calitati ca si noi, dar mai multe, si are defecte ca si noi, dar mai putine. Sa vorbim despre Nicolae Baciut fara viclesug, asa cum vorbeste Domnia Sa in viata si in opera literara; sa vorbim negrabit si in dreapta socotinta, facandu-l pe interlocutor sa aiba sentimentul – i se cuvine pe deplin – cum iar si iarasi s-ar mai naste; mereu in rodire, cum ar spune Nicolae Steinhardt, de loc intamplator invocat acum si aici, intrucat Scrisoarea catre un tanar poet a Monahului de la Rohia ii este adresata. Iubite Nicolae Baciut - scrie atotcuprinzatorul Steinhardt, in 26 mai 1987 - (...) am vazut la d-ta : luarea lucrurilor in serios, inspiratie, grija pentru forma. Te rog cu toata prietenia sa continui a da poeziei atentia cuvenita, respectul necesar. Nu fi grabit! (...) fii mereu in stare de alerta, treaz, de veghe. Asa a fost si este filologul Nicolae Baciut, echinoxistul, redactorul revistei Vatra, corespondentul Televiziunii Romane, bursierul in America, coordonatorul multor publicatii culturale, cadrul didactic al Academiei de Arta din Tg.Mures, deputatul in Adunarea Nationala Bisericeasca, redactorul-sef al revistei Vatra-veche, directorul Editurii "Nico”, fondatorul Grupului de arta religioasa Deisis, vicepresedintele Despartamantului Central Mures al Astrei si, de 12 ani, directorul Directiei pentru cultura Mures; apoi – sau mai-intai? – cel care are si prof