Este unul dintre cei mai buni neurochirurgi din lume şi un nume greu în medicina modernă. Pe lângă multitudinea de realizări şi distincţii, biografia sa mai ascunde un detaliu relevant: se trage din Basarabia. Vorbeşte cu licăriri în ochi despre originile sale şi despre fericirea miilor de oameni pe care i-a salvat, atât pe masa de operaţie, cât şi prin proiecte derulate în diverse ţări ale lumii.

„Adevărul“: Domnule profesor, împărtăşiţi-ne povestea familiei dumneavoastră. Ce vă leagă de Moldova?

Jacques Brotchi: Părinţii mei sunt evrei din Basarabia. Tatăl meu, Isac Broţchi, s-a născut în satul Vertiujeni (astăzi în raionul Floreşti), iar mama, Haia, la Soroca. La 18 ani, tata a decis să facă medicina în Belgia, la Liège. Mama, la fel. Au plecat pentru că în Basarabia de atunci evreii nu puteau urma o universitate. S-au cunoscut şi s-au căsătorit acolo. Mama a revenit acasă în 1936 ca să-şi revadă familia. După reîntoarcerea ei în Belgia a început războiul şi în ’42 m-am născut eu. O parte din rude au fost deportate în lagărele de concentrare naziste, iar alţii – în Siberia. Doar bunicul după tată a rămas la Bălţi, l-am văzut o sigură dată în viaţă. În 1958, împreună cu tata, într-un mod excepţional am obţinut viza sovietică şi ne-am întâlnit la Cernăuţi. Aveam vârsta la care tatăl meu şi-a părăsit ţara. Nu voi uita niciodată momentul când am coborât pe peron, tata l-a îmbrăţişat pe bunicul şi i-a spus: «Ţi-l prezint pe fiul meu». Pe bunica după mamă toţi o credeau moartă, însă ea reuşise să revină din Siberia, la începutul anilor ’50. S-a dus la fiica sa mai mare, la Bucureşti, a bătut la uşă şi a lăsat-o perplexă. Pe ea am văzut-o de mai multe ori, pentru că după aceea a plecat în Israel, apoi a venit să ne viziteze. Între timp, părinţii au obţinut cetăţenia belgiană, dar eu am spus mereu că vin din România (belgienii nu ştiu de Basarabia). În anul 20