Victor Ponta a văzut vizita chineză la nivel înalt de la București ca pe un fel de pom de Crăciun.

În timp ce la București premierul chinez Li Ke­qi­ang era primit în triumf (agenția de presă Xinhua nota că este pentru prima oară în ul­timii 19 ani când se organizează la București o ceremonie de primire la ae­roport cu gardă de onoare și cu tineri care oferă pâine și sare), în Marea Chinei de Est tensiunea creștea dramatic. Tot în aceeași perioadă, dar mult mai aproape de noi, aveam un alt gen de ten­si­uni: între UE și Rusia. Decizia președintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici, de a renunța în ul­timul moment, în urma pre­si­unilor Moscovei, la semnarea la Vilnius a Par­teneriatului Estic, cel mai ambițios proiect po­litic post-extindere al UE, făcea acordul în ma­re parte irelevant, cu toate că la el au ade­rat în final Republica Moldova și Georgia. Și asta după cinci ani de negocieri intense și 27 de vizite la Kiev ale oficialilor de la Bruxelles. Așa­dar, o lume complicată, cu crize în lanț, cu mutații geopolitice semnificative.

Li Keqiang a venit la București, în fruntea unei impresionante delegații comerciale, pentru a participa la forumul China - Grupul țărilor din Europa Centrală și de Est. Actualul guvern, pri­mul ministru personal, au ținut să transforme prezența chineză la vârf într-un eveniment aproape epocal pentru România, cu accente ca­re au frizat uneori ridicolul prin excesul de festivism și limba de lemn a discursurilor ofi­ciale. Deși contextul este cu totul altul, mo­ti­vele care stau la baza acestui tip de com­por­tament nu sunt foarte diferite de cele care l-au făcut pe Ianukovici să prefere relația cu Rusia celei cu UE. Oficiali de la Bruxelles au lăsat să se înțeleagă că președintele ucra­i­nean ar fi cerut ca în schim­bul semnării Parteneriatului Estic să i se pună la dispoziție 15-20 miliarde euro fără ni­ciun fel de condițio