Când statul ajunge în deficit bugetar (adică are cheltuielile mai mari decât veniturile) și nu se mai poate împrumuta în mod normal (adică maladiv), soluția imediată este aceea de a majora taxele, impozitele, prelevările de la firmele private și gospodării. Mai există tentația de a vinde proprietăți, fie drepturi, fie mijloace fixe. Numai că, adeseori, vânzările în criză duc la scăderea prețului, iar politicienii se feresc de acuza de a fi înstrăinat „avuția națională“ la prețuri de insolvență.
Istoric, s-a dovedit că vânzarea la prețuri mici este rapidă și, uneori, eficientă. Dacia a fost vândută cu vreo 70 de milioane de dolari, iar acum produce 1% din PIB și 3% din exporturile României. Valoarea Dacia Pitești este de cel puțin 50 de ori mai mare decât acum 15 ani. Nici nu pot să-mi imaginez unde s-ar fi ajuns dacă Dacia (sau Petrom, Oltcit, BCR, BRD) ar fi rămas în mâinile politicienilor în anii din urmă. Priviți doar la Oltchim, CFR, Tarom, Transelectrica, CEC, Autostrada Transilvania, Hidrotehnica sau Loteria Națională – coșmar de risipă, corupție, evaziune și trafic de influență.
Orice stat, în orice moment, poate naționaliza orice proprietate de pe teritoriul său. Dacă se constată că o anume companie privată sau privatizată este importantă pentru ființa națională, strategia de existență, destinul unei națiuni, ea poate fi naționalizată peste noapte. Și nimeni nu are nimic de spus dacă se plătește prețul corect. Numai că este o întrebare dacă votanții ar accepta să li se ia bani din buzunar ca să se creeze douăzeci de fotolii de directori și de membri în consiliile de administrație la dispoziția camarilei politice...
Cea mai facilă cale pentru reducerea deficitului bugetar este să tai din cheltuieli și să mărești taxele. Ambele măsuri au efecte diferite asupra diferitelor straturi ale societății și apasă greu asupra gospodăriilor sărace, f