Peste 17.000 de adulţi cu dizabilităţi trăiesc în centre rezidenţiale mari, unde, în contextul îngrijirii improprii unei dezvoltări independente, 67% dintre ei încetează din viaţă, conform studiilor, informează Institutul pentru Politici Publice (IPP).
Cea mai recentă evaluare naţională arată că statul preferă să finanţeze un tip de asistenţă pasivă prestată în centre rezidenţiale mari în care ajung şi până la 350 de beneficiari, în loc să insiste asupra dezvoltării de servicii în comunitate, deşi România şi-a asumat angajamentul de a asigura un trai independent în comunitate pentru persoanele cu dizabilităţi, prin ratificarea Convenţiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi.
„În mai puţin de jumătate din judeţele ţării (17), persoanele cu dizabilităţi pot accesa servicii alternative la sistemul rezidenţial - de tip locuinţe protejate, în restul ţării singura soluţie pentru persoanele cu dizabilităţi fiind centrele rezidenţiale, care pot ajunge să găzduiască chiar şi sute de persoane. Studiile arată că principala cauză de ieşire din sistemul rezidenţial este decesul (67% dintre beneficiari)", informează IPP cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi.
Citând rapoartele Centrului de Resurse Juridice (CRJ) de monitorizare neanunţată, IPP semnalează că, în lipsa accesului la justiţie al persoanelor instituţionalizate, decesele acestora sunt puţin sau deloc investigate de organele judiciare competente, numărul acestora continuând să fie ridicat.
IPP susţine şi că standardele de cost din România nu încurajează dezvoltarea pieţei serviciilor alternative de îngrijire în comunitate, acestea fiind gândite pentru a întreţine actuala organizare de stat a serviciilor rezidenţiale mari.
„Mai grav, pe durata actualului exerciţiu financiar din fonduri UE, România a ratat oportunitatea de a finanţa proiecte în vedere
