A trecut şi summitul de la Vilnius, Moldova a parafat acordul de asociere, se aşteaptă în curând liberalizarea regimului de vize, punctul culminant al anului 2013 s-a consumat. "Un pas mic pentru Moldova, dar un pas uriaş pentru guvernare", parafrazându-l pe astronautul Neil Armstrong.
Euforia unora şi isteria altora au încununat acest eveniment, mai mult decât zâmbetele standard ale europenilor şi promisiunile veşnice ale guvernanţilor. Ca o amebă, Moldova s-a divizat din nou în două tabere. Una doarme în corturi, în faţa reprezentanţei UE, alta joacă hora în PMAN. Parafarea este însă, nu atât de importană din punct de vedere oficial, cât din punct de vedere moral. Să nu uităm că Ucraina a parafat acordul cu doi ani în urmă, şi pe ultima sută de metri s-a blocat în conductele de gaz.
Precum au spus însăşi oficialii noştri, dar şi unii cetăţeni simpli prezenţi "întâmplător" în capitala Lituaniei, urmează o muncă mult mai grea decât a fost până acum. S-a avut în vedere continuarea reformelor ori începutul campaniei electorale? Rămâne la discreţia guvernului. Să sperăm că prin reforme se înţelege nu doar ridicarea salariilor unor nevoiaşi precum sunt judecătorii, iar termenul summit nu provine de la cuvintele "sumă" şi "mită".
Una dintre forţele politice care şi-a atribuit un merit deosebit în integrarea europeană a afirmat chiar că odată cu Vilniusul, Moldova a încheiat epoca de stăpânire ori influenţă rusă. Cum poate parafarea unui posibil viitor acord să anuleze două vechi şi trainice tratate de pace, Bucureşti 1812 şi Paris 1947, când armata rusă stă comod pe teritoriul RM, iar Găgăuzia este în prag de secesiune, ambele cu acordul tacit al Chişinăului?
Declaraţiile sus-numiţilor politicieni amintesc de aşa-numitul Imperiu Angevin din Evul Mediu, când regele Angliei, în calitate de duce al Normandiei, Bretaniei, Aquitaniei etc., era form
