Despre unirea cu Republica Moldova s-a trezit vorbind doar elevul Băsescu. Nu era ora de Istorie, dar poznașii clasei l-au înghiontit să se ridice în picioare la Vilnius și să răspundă la o întrebare pe care n-au pus-o nici Putin, nici Barroso.
Soarta României Mari a încăput, în ultimii 23 de ani, pe mîna prea multor proști, ca să nu mai fie loc și de un picior marinăresc în burtă. Ca să înțelegi relația președintelui nostru cu istoria e destul să privești la PRO TV atunci cînd oamenii înghit nasturi, stau în cap sau își arată buricul ca să se califice în etapa următoare. Ce șanse de cîștig are istoria? Nici una. Ce poate fi în capul unui șef de stat care spune că Marea Neagră e lac rusesc, că Occidentul e organizat pe grupe de licurici sau că Regele Mihai e trădător? Cîtă încredere poți avea în judecata unui cumătru al prințului Pol și al prințesei acrobate Lia, care a născut la 56 de ani, egalînd performanța elefantului femelă, a broaștei țestoase gigant din Galapagos și a miraculoasei Elisabeta, ruda Maicii Domnului?
O fi calculat președintele Băsescu, înainte să deschidă gura, noua factură la gaze pe care o vor trimite rușii la Chișinău? O fi știut că frații noștri de peste Prut își doresc de patru ori mai mult să se unească cu Rusia decît cu România? O fi făcut vreodată socoteala banilor necesari și a secolelor necesare să-i înapoiem la FMI? I-o fi povestit cineva cum vor sări în sus de bucurie pensionarii, medicii și profesorii cînd vor afla că această înfăptuire istorică se face tot pe buzunarul lor? O fi auzit el, președintele României, cum rîd politicienii de la Chișinău la ideea de a împărți prada din raioane cu alde Videanu și Oprișan? Ei, chiar dacă a auzit, chiar dacă a calculat și chiar dacă a știut, se vede treaba că nu i-a păsat. Traian Băsescu a avut ocazia să fie el însuși și s-a dat peste cap să n-o rateze.
Despre unir
