Ioan Popa (Alba Iulia), născut la 3 august 1940 la Roşia de Secaş (Alba), este profesor de limba şi literatura română, prozator, folclorist şi etnograf, membru al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Alba Iulia – Hunedoara din anul 2002.

De-a lungul perioadei de peste 48 de ani cât a funcţionat ca şi cadru didactic a format peste 40 de generaţii de elevi.

Şi-a început activitatea gazetărească în anul 1963 colaborând la un ziar regional din Deva. A scris apoi peste 25 de volume de proză sau de folclor inspirate din viaţa şi tradiţiile localnicilor din Roşia de Secaş.

A primit medalia pentru învăţământ şi medalia jubiliară Astra, este cetăţean de onoare al comunei Roşia de Secaş, dar şi al Blajului. În anul 2002 a obţinut premiul pentru literatură al Astrei blăjene, în 2006 premiul pentru publicistică al revistei „Discobolul”, iar un an mai târziu, premiul pentru literatură „Octavian Goga” şi titlul de excelenţă al Consiliului Judeţean Alba. În 2008 i s-a conferit premiul pentru literatură al USR, filiala Alba Iulia.

Cu mulţi ani în urmă, să tot fie vreo 30-40, prin anii 70-80 ai veacului trecut, parcursesem o carte de cu totul altă factură decât cele citite sau studiate până atunci. Raportat fiind asta la felul cărţii şi scopul lecturii. Cartea se intitula Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti scrisă prin anii 40 ai veacului trecut de Gheorghe I. Brătianu şi republicată nu cu multă vreme de la descoperirea ei de către mine, prin îndrăzneala, grija şi curajul criticului literar Valeriu Râpeanu purtând, de altfel, şi un studiu introductiv semnat de acesta, ştiută fiind soarta marelui istoric sfârşit la Sighetu Marmaţiei în 1955, la doar 55 de ani, pe motiv că a fost un bun şi adevărat român (coborâtor din familia Brătienilor, ca fiu al lui Ionel Brătianu), susţinător fervent al continuităţii noastre în