Prazul (Allium porrum), o legumă populară consumată azi pe tot mapamondul, era apreciată pentru proprietăţile nutritive şi pentru beneficiile aduse sănătăţii în ţări din Asia şi în Grecia cu 4000 de ani în urmă.
Terapeuţii din toate timpurile au studiat calităţile nutriţionale ale gustoasei legume, completând peste veacuri lista proprietăţilor nutritive ale acestui aliment-medicament.
Există dovezi certe că asirienii, chinezii şi egiptenii au introdus prazul în dieta cotidiană, apreciind această legumă îndeosebi pentru calităţile nutritive şi terapeutice. Personalităţi legendare precum istoricul Herodot, poetul şi rapsodul Homer au menţionat în scrierile lor cât de valoros este prazul pentru sănătatea omului.
Mai mult, faraonul Keops a elogiat virtuţile legumei într-o manieră originală : ca o dovadă a preţuirii sale, Faraonul îi recompensa pe cei mai viteji războinici ai săi cu mănunchiuri de praz. Şi Plinius cel Bătrân aduce elogii prazului în cartea sa „Istoria naturală": el dezvăluie un lucru mai puţin ştiut de contemporani, faptul că împăratul roman Nero îşi îngrijea vocea consumând praz în anumite zile, în fiecare lună.
Chiar Hippocrate, cel mai vestit medic al Greciei Antice, considerat părintele medicinei, semnala că, datorită efectelor emoliente, expectorante şi pectorale, dovedite de-a lungul secolelor, mii de bolnavi şi-au îmbunătăţit starea de sănătate cu ajutorul prazului.
De la Hippocrate şi până în zilele noastre, terapeuţii au descoperit alte şi alte proprietăţi terapeutice ale popularei legume, devenită un remediu recomandat în zeci de afecţiuni- acute şi cronice.
Mai mult, în gastronomie, prazul este ridicat la rangul de rege al supelor. „Bogat în mucilagii cu efect îndulcitor, această legumă este un aliment ideal pentru suferinzii de boli digestive.
Substanţele mucilaginoase vegetale din compoziţie, praz
