Unul dintre rolurile esenţiale ale statului este de a-şi proteja cetăţenii. Individul cedează o parte din libertatea sa naturală pentru a nu trăi ȋntr-o permanentă stare de război cu toată lumea. Ce se ȋntâmplă ȋnsă atunci când chiar statul porneşte un război ȋmpotriva propriilor cetăţeni paşnici, aşa cum se ȋntâmplă zilele astea la Pungeşti, dar şi ȋn mare parte din presă, unde se cere mai mult sau mai puţin voalat o acţiune ȋn forţă ȋmpotriva protestatarilor?
Ei bine, atunci se consideră că statul a rupt contractul social. A tot invocat ȋn mod absurd legile, atât prin reprezentanţii săi direcţi cât şi prin goarnele lor din presă, dar rolul legii ȋn genere ar trebui să fie cel de a lucra ȋn favoarea cetăţenilor, nu ȋmpotriva lor. Avem ȋn istoria omenirii nenumărate exemple de legi nedrepte, ratificate, modificate şi răs-modificate (România ultimelor decenii este evident un exemplu perfect ȋn acest sens) al căror scop central a fost privilegierea unui grup restrâns de indivizi conectaţi la putere, chiar dacă acest lucru s-a petrecut mai mereu ȋn dauna restului societăţii. De pildă prin Franţa anului 1789, ȋn plină criză economică, sistemul fiscal ȋi ȋmpovăra cel mai mult tocmai pe numeroşii ţărani care aveau cu cel mai puţin pământ, ȋn timp ce mare parte a clerului şi nobilimii erau complet scutiţi de taxe. A fost nevoie de o ȋntreagă Revoluţie pentru ca Franţa, şi apoi bună parte din restul Europei, să dobândească ceva mai multă Libertate, Egalitate, Fraternitate – câştiguri fragile, ȋntreţinute şi augmentate cu mari eforturi, dar care ȋncep să fie distruse cu bună ştiinţă tot mai mult acum, cu pretextul crizei economice din ultimii ani.
Ce se petrece acum ȋn Pungeşti, ce urmează să se ȋntâmple tot mai frecvent şi ȋn mare parte din ţară? Statul va continua să invoce legea ȋn timp ce el ȋnsuşi o ȋncalcă la modul brutal, amendându-şi şi violentându-şi c
