El a venit din Italia, în Bucureștii în care s-a născut și de unde a plecat în urmă cu zeci de ani. I-au rămas aici amintiri, de la lipăitul de țânc frumos și năzdrăvan pe străzile unui oraș nesfârșit, până la cele năvalnice din studenția la medicină, trăită cu un schelet sub pernă și pasiunea nebună de a deveni doctor. A fost mereu un copil strălucit, iar mama, care l-a crescut singură, cadru medical mediu, a plâns adesea neputința de a-și crește așa cum visa ea, băiatul, unicul ei copil și unicul sens al vieții ei, Vlad. N-am bani să-l dau la meditații, a povestit unei prietene mama. Vreau să-l dau la cel mai bun liceu, acolo poate învăța fără meditații. Prietena a învățat-o să facă o cerere la Liceul Sava. A scris-o. După un timp i-a venit răspunsul, printr-o invitație la celebrul așezământ școlar. Scrieți, i s-a spus, pe dosul cererii că garantați că fiul dumneavoastră n-are nicio notă mai mică de opt. Mama a scris, pe proprie răspundere, adevărul că Vlad nu avea nicio notă mai mică de 10.

Azi sunt două singurătăți, față în față. Mama, Olguța, așa îmi răsfăț eu prietena octogenară, nițel sub vârsta mamei, care aproape a orbit. Unicul ei fiu e o celebritate medicală în lumea Europei. E cardiolog. Cândva a fost în echipa care a operat inima lui Octavian Paler, lungind cu mulți ani viața marelui gânditor și moralist. Azi asudă între mai multe spitale din peninsulă. A venit în România pentru trei zile. Punctul central – o operație pe cord efectuată în premieră la spitalul privat Sanador. Vlad și echipa lui măsoară timpul fără risipă de secunde. Obține greu două ore. Două ore care-au devenit trei și jumătate. Dumnezeule, ce insultă adusă programului sever al lumii noastre galopante! De la hotelul de cinci stele din centru și până-n Drumul Taberei, unde locuiește singură, cumplit de singură, într-un apartament de două camere, cea care i-a dat viață, nu e o că