La Seaca de Pădure, localnicii muncesc din greu pământul şi cresc animale pentru a-şi asigura traiul. Comuna s-a schimbat faţă de cum era în trecut, are apă curentă, asfalt, iluminat public, o şcoală modernă. Seaca de Pădure este comuna din care tinerii pleacă şi în care bătrânii se întorc.

Drumul curge lin printre colinele dinspre vest ale judeţului Dolj, casele aşezate în coasta dealului se rânduiesc şi ele de-a lungul drumului. Sunt modeste, cu cerdacul închis în geamlâcuri, care scânteie în soarele rece de iarnă şi amintesc de culele boiereşti din zonă. Trecem de satul Voita şi ajungem în Răchita de Sus, una dintre cele trei localităţi ale comunei Seaca de Pădure, cunoscută din vechime ca Siliştea Seacă. „De la Siliştea Seacă până în obârşie mai întâi hotar cu Siliştea Bucoviciorului, Vardiniţei, Calnovul (Cleanovul) şi apoi hotar cu Sălcuţa ca să le fie ocină în Sălcuţa, din jos, până la Gura Vlădăşelului şi din sus de Siliştea Seacă“, se arată în Hrisoavele Domneşti (la 12 iulie 1535 şi 17 aprilie 1540). Întinderea comunei şi populaţia situează localitatea între aşezările doljene mici. Puţinii tineri rămaşi aici cultivă pământul şi cresc animale cât să-şi ducă existenţa. Cei mai mulţi au fugit la oraş, că este traiul mai uşor şi îşi găsesc un loc de muncă. Au rămas bătrânii, iar alţii s-au întors în localitatea de baştină. Edilul-şef recunoaşte cu regret că aici, la Seaca de Pădure, nici prunci nu mai sunt ca altă dată. „Populaţia este îmbătrânită, din totalul de 1.150 de persoane 63,8% sunt vârstnici, doar 2% sunt copii cu vârste cuprinse între 0 şi 15 ani. Anul acesta avem înregistrată o singură naştere în localitate. Tinerii fug la oraş, în comună au rămas doar bătrânii, cei care ies la pensie se întorc la casa bătrânească. Cei care au rămas muncesc pământul, cresc animale“, spune primarul Săndică Osiac.

Totuşi, comuna s-a schimbat, nu mai est