Foarte destupaţi la creier mai sunt şi ăia care se ocupă cu publicitatea făcută ţării noastre. N-am în vedere numai frunza aia mai veche de stejar, simplă ca un cântec la frunză, dar costisitoare la factură de parcă ar fi fost vorba de proiectul unei nave cosmice. Azi însă vreau să ne referim puţin şi la modul în care pe 1 decembrie s-a sărbătorit ziua naţională.

Anul ăsta, ziua naţională nu s-a mai bazat doar pe difuzarea către popor a unor cuvântări sforăitoare, în care nu mai crede nimeni, începând cu ăia care le debitează. Ci şi pe difuzarea către popor a unor enorme cantităţi de cârnaţi cu fasole. Neapărat cu fasole. Oale întregi, aşezate în pieţe, sub steagul tricolor. Poporul stând cuminte la coadă, ca să-şi primească porţia.

Parcă pentru a sublinia că tot ceea ce rămâne după aşa ceva este un enorm pârţ colectiv. Un enorm pârţ carpato-danubiano-pontic. E cea mai bună dovadă că sistemul nostru de gândire rămâne pe vecie înfrăţit cu sistemul digestiv.

Ce-or fi gândind cetăţenii ţărilor civilizate, privând la cârnaţii noştri tricolori şi la fasolea noastră tricoloră, care se elimină la budă în ceva destul de monoton?

Priveam mulţimea băgând hulpav în ea, sub un panou publicitar al unuia dintre marile branduri româneşti, care se remarcă şi el printr-un marketing oligofren. Un marketing pentru care se plătesc sume enorme, deşi nu e altceva decât o insultă adusă inteligenţei.

E vorba despre o firmă producătoare de mobilă. Reclama ei este proţăpită îndeosebi pe nişte panouri uriaşe, pe străzile din oraşele importante ale ţării. Ultimul panou creat– care are ca scop să vândă o masă şi câteva scaune de bucătărie - m-a dezgustat cel mai mult. Scrie acolo: „Singura salată pe care o vreau pe masă e ceafa de porc.”

Just, băieţi! Întreaga înţelepciune românească este sintetizată în această frază, extrasă parcă din gândirea unui Schopenhaue