Ştiu că în aceste zile bugetul de stat, acciza la carburanţi sau disputa dintre Premier şi Preşedinte sunt teme extrem de fierbinţi. Eu aş vrea însă, să readuc în atenţia dumneavoastră importanţa parteneriatului România-China. Cred că materializarea măcar a jumătate dintre proiectele luate în discuţie cu ocazia vizitei premierului Li Keqiang la Bucureşti, poate produce efecte mai benefice pentru economie decât orice acord cu FMI. Poate rezolva şi problema bugetului şi dilemele Preşedintelui legate de acciza la carburanţi. Bineînţeles că acum vor sări ca arşi cei care consideră că Beijingul se află în “zona gri” şi nu ar fi prea frecventabil. Ţin să le reamintesc acestora că, în ultimii şapte ani, China a investit aproape 124 de miliarde de dolari şi a încheiat peste 1.500 de contracte cu ţări din UE, cu SUA, cu Canada şi cu Australia. Mai mult, între 2011 şi 2013, companiile chinezeşti au investit peste 1,6 miliarde de dolari în Franţa, Germania şi Marea Britanie. În atare condiţii, Beijingul este mai mult decât frecventabil,nu-i aşa? Prin urmare, l-aş sfătui pe premierul Ponta să aibă ca obiectiv de grad zero implementarea proiectelor pe care le-a discutat cu delegaţia chineză ce a fost la Bucureşti la sfârşit de noiembrie 2013. Nu există misiune mai importantă pentru acest Guvern decât aceea de a vedea banii chinezilor injectaţi în economia românească. Sper ca toate memorandumurile semnate la Bucureşti să nu sfârşească, prin buna tradiţie românescă, la fel ca toate proiectele desenate de-a lungul timpului de politicienii români. Adică la coşul de gunoi al istoriei post-decembriste. Spun asta, întrucât dacă ar fi fost se ne luăm după toate proiectele şi promisiunile guvernanţilor din ultimii 23 de ani, România ar fi trebuit să fie acum o Elveţie a Estului. Din păcate, suntem la marginea Europei din toate punctele de vedere. Aşadar, domnule Victor Ponta, lăsaţi-l în