-AA+A
Nu despre vreo poznă, o încălcare de frontieră, a eroilor ultimelor două cărţi de poezii ale lui Nicolae Avram este vorba, ci despre o prezentare favorabilă, apărută, nu demult, în „Jurnalul de Chişinău” şi semnată de cunoscutul scriitor Emilian Galaicu Păun. „Oricât ai altoi pedagogia lui Makarenko pe Casa morţilor a lui Dostoievski, tot Scrisori din subterană face! Cutremurătorul volum de „poeme orfeline” All Death Jazz, Max Blecher, 2013, semnat de Nicolae Avram, el însuşi un «produs» al casei de copii Federeu, stă mărturie în acest sens, una pe câteva voci ce articulează cartea în secvenţe omonime: Moartea, Guşteru, Daniel 1, Măndelu 1, Măndelu 2, Petrică, Federiţa 1, Federiţa 2, Bebe, Daniel 2. Pe cât de individualizate, vocile (alias, personajele), pe atât de luate la refec la grămadă, fără deosebire, de către educatori: «bă, cine vă dă să mâncaţi, cine vă dă haine/cine vă spală cine are grijă de voi cine v-a dat/la şcoală/stima noastră şi mândria ceauşescu românia/tov educator”.Omniprezentă, violenţa fizică – bătăile&violurile sunt monedă curentă la Federeu!”.
Nu e deloc de ici, colea comentariul, mai ales că vine de la un optzecist notoriu, doctor în filologie şi redactor-şef al editurii Cartier din capitala Republicii Moldova.
Apreciere: Select rating1 steluţă2 steluţe3 steluţe4 steluţe5 steluţe Votează acum! Tweet
