Raportul reflectă de fapt o realitate cu care ne-am obișnuit de 23 de ani încoace: alte măști, aceeași scenă. Oamenii votează de fiecare dată cu o speranță demnă de o cauză mai bună, entuziasmul pentru o schimbare reală este resuscitat odată la patru ani, pentru ca, ulterior, să constate valabilitatea unei axiome: pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii!… Oricum, ștampila de „cel mai cinstit guvern” a fost o autoreclamă, Ponta a pus-o singur pe fruntea noii guvernări. Un pic de prudență n-ar fi stricat. Vorba aia: dacă tăceai, filosof rămâneai…
***
Despre condamnarea spectaculoasă a celor doi foști miniștri a cam scris toată presa de astăzi. Prea puțin a fost abordat însă un alt subiect: Șereș era omul e de încredere al lui Dan Voiculescu. Șereș nu mișca un deget fără să-l întrebe pe creatorul său, Dan Voiculescu. Șereș era unealta prin care Dan Voiculescu mișca piesele de șah pe tabla economiei românești. Despre asta – mai nimic în presă și mai nimic în dosarul judecat de Justiție. Senzația este din nou că plătește un pion, un om de paie.
***
Așadar, puține soluții pentru Adrian Năstase. Singura care să-l scape de un Crăciun în spatele barelor de fier este achitarea. Acum înțelegeți și de ce n-a putut Adrian Năstase să revină în prim-planul politicii românești. Și aș risca un pronostic: indiferent de decizie – condamnare sau achitare – Adrian Năstase este deja istorie. PSD a intrat în era lupilor tineri. Deși îl plimbă pe la congrese și îl așează în primul rând, partidul, în frunte cu Victor Ponta, s-a lepădat de el. Adrian Năstase este o lecție vie pentru toți aceia care se cred nemuritori, pentru toți aceia care cred ca puterea este un dat pe viață…
***
Nu contează ceea ce au explicat ieri analiștii financiari, nu contează care este realitatea, nu contează semnificațiile gestului lui TB. Cont
