Poveşti de viaţă emoţionante

Specialiştii au constatat că cele mai multe cupluri care au un copil autist, ajung să se despartă, dar cei care rămân împreună se dedică total micuţului cu probleme, care trebuie să treacă şi de reticenţa dascălilor şi a celorlalţi părinţi

Orice persoană cu deficienţe din România, atât ea, cât şi cei apropiaţi acesteia, trebuie să treacă printr-un sistem îngrozitor: cel de sănătate sau cel de învăţământ. Din fericire, pe acesta îl putem forma chiar noi, societatea civilă, dacă ne-am pune măcar o clipă în locul celor care se confruntă cu astfel de probleme.

Cu acelaşi sistem se confruntă şi persoanele cu autism. Este vorba despre copiii care, de cele mai multe ori, după ani lungi de terapii ajung în şcoli, unde sunt respinşi de către cadrele didactice şi de părinţii celorlalţi elevi. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu adulţii care sunt în căutarea unui loc de muncă.

În judeţul Constanţa primesc sprijin din partea autorităţilor locale, în urma înfiinţării, în anul 2009, a Centrului de Zi pentru Copiii cu Autism, doar 10% dintre cei 330 de minori care sunt diagnosticaţi cu diferite forme de autism. Aceştia, încă de la cele mai mici vârste, 2-3 ani, sunt ajutaţi de către peste 16 specialişti – psihologi, psihopedagogi, educatori specializaţi, logopezi – pentru a reuşi să se integreze mai uşor în societate. Specialiştii au fost pregătiţi de către o echipă de formatori din Bucureşti încă din iulie 2009, când a fost deschis Centrul de Zi de la Constanţa.

Autiştii adulţi, până după anul 1990, erau diagnosticaţi cu schizofrenie infantilă şi, ulterior, diagnosticul s-a schimbat în retard mental sau schizofrenie acută şi abia din 2010 s-a recunoscut prin lege autismul şi la adult. „Dacă un copil, în doi ani de terapie nu reuşeşte să se apropie de o zonă a normalităţii, va primi servicii într-unul dintre centrele Orizont, C