Cum s-o fi simtit Pablo Berger cand vedea "The Artist" cu o saptamana inainte de a incepe turnajul la "Alba ca zapada"/"Blancanieves", proiect alb-negru la care lucra de aproape 10 ani? Azi, cineastul spune ca "The Artist" a spart gheata. Ce sa mai zica? La fel ca-n viata, "timing"-ul e totul. "The Artist" nu doar ca a spart gheata, dar a luat si caimacul.
Pablo Berger nu mai facuse film din 2003, de la "Torremolinos 73". Desi nu e atat de in varsta (50 de ani), are inca de june aceasta idee in cap pe care o intalnesti doar la cineastii mai copti, un fel de "era mai bine inainte" care spune ca alb-negrul e mai expresiv decat culoarea - lucru pe care o sa ti-l spuna si operatorii ®izorii romani - Iosif Demian, Vivi Dragan Vasile s.a.: "O imagine face cat o suta de cuvinte".
Ce reusea Michel Hazanavicius cu "The Artist" e partial urmarit si de "Alba ca Zapada" si se refera la gradul de autoreferentialitate al unui asemenea proiect. Preluand un mod "desuet" de a filma, preiei si un subiect, o tema, un cadru care sa te ajute sa armonizezi mai bine povestea cu mijloacele.
"The Artist" se ducea la modul fizic la Hollywood si la perioada de inceput a acestuia, debutul star system-ului si aparitia bulversanta a sonorului - pe care le punea in relatie cu statutul vedetei azi si cu dezvoltarea galopanta a tehnicii. "Alba ca Zapada", cum o spune insusi titlul, reia basmul Fratilor Grimm adaptandu-l la Spania anilor 20 si impanandu-l cu coride, flamenco si un imaginar apropiat de cel al lui Alex de la Iglesia (cu care Berger e prieten).
Din acest punct de vedere, "The Artist" e mai complex pentru ca pune in ecuatie doua perioade de timp oarecum similare, sugerand ca cinemaul, arta se pot reinnoi revenind la trecut. Plus ca avea o sumedenie de apropouri nu doar la filme clasice, dar si unele pline de umor la situatii mai noi.
