În primăvara anului 1938, cinci savanţi germani membrii ai SS au participat la o expediţie de cercetare în Tibet. Aproape uitat astăzi, acest eveniment a fost extrem de controversat în epocă şi a continuat să îi fascineze decenii la rând pe amatorii de conspiraţii.

Cele mai multe controverse şi discuţii nu au fost generate de rezultatele ştiinţifice, ci de contextul expediţiei – ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial – şi de scopul acesteia, la întrebarea „ce au căutat naziştii în Tibet?” fiind oferite de-a lungul timpului numeroase răspunsuri, care de care mai fanteziste. Expediţia a fost condusă de un personaj cu adevărat excepţional: Ernst Schäfer. Aventurier, vânător, cercetător, scriitor şi membru SS, el a fost un fel de „Indiana Jones” nazist în carne şi oase. Născut în oraşul Köln, Schäfer a fost pasionat de mic de faună, crescând pasări, insecte, şerpi, peşti, veveriţe şi multe altele animale mici. Camera lui arăta ca o mică menajerie, plină cu colivii, acvarii, terarii, folosite pentru a observa comportamentul animalelor. După ce a obţinut diploma de liceu, în 1929, s-a înscris la Universitatea din Göttingen, unde a studiat zoologia, botanica şi geografia, visând să calce pe urmele eroului său, geograful şi exploratorul suedez Sven Hedin. Ernst Schäfer a ajuns pentru prima dată în Tibet în 1931, după ce s-a alăturat unei expediţii organizate de americanul Brooke Dolan. Născut într-o familie bogată din Philadelphia, Dolan era deja celebru în presa americană la numai 21 de ani, datorită expediţiilor sale de vânătoare în Asia. În expediţia din 1931, Dolan şi Schäfer au urcat pe fluviul Yangtze, în căutarea unui trofeu de vânătoare extrem de rar: ursul panda. Continuarea pe historia.ro