Pentru cei mai mulţi dintre noi, istoria înseamnă o succesiune de evenimente ce s-au petrecut într-un secol ori într-un an anume, într-o lună sau într-o zi. Iar secolele, anii, lunile, zilele reprezintă, în chip fatal, numere şi se transcriu în cifre. Numere, cifre ce trebuie memorate.
De unde, poate, şi locul comun, dar nicidecum riguros exact potrivit căruia istoria, mai exact istoriografia, pot fi ceva nu tocmai agreabil fiindcă suprasolicită capacitatea noastră de a memora.
Deşi apărută în colecţia Istorie contemporană a editurii Humanitas, cartea Diavolul în istorie- Comunism, fascism şi câteva lecţii ale secolului XX, semnată de Vladimir Tismăneanu, scrisă iniţial în limba engleză, tipărită în 2012, la editura Universităţii California şi tradusă în limba română de Marius Stan, nu este nici pe departe o carte de istorie. Dar nu este una ostilă istoriei. Cu atât mai puţin nu este una în care importantă să fie supremaţia numerelor ori obsesia cifrelor.
Lucrarea face, fără doar şi poate, apel la date, la evenimente istorice. Cele mai multe din intervalul secolului al XX lea. Menţionează numere, citează cifre. Se serveşte de ele, le interpretează din perspectivă calitativă. Obsesia comparativ-cantitativă e programatic exclusă şi sistematic evitată. În scrierea acestui eseu, copleşitor prin profunzimea şi originalitatea analizei, prin bogăţia informaţiei, prin vastitatea bibliografiei, profesorul Vladimir Tismăneanu a pornit de la o aserţiune fundamentală aflată într-o carte de căpătâi pentru cine vrea să cunoască adevărata istorie a secolului al-XX-lea. E vorba despre Tărâmul morţii. Europa între Hitler şi Stalin, carte semnată de Tymothy Snyder, accesibilă şi cititorilor români graţie tot editurii Humanitas care ne-a pus-o la dispoziţie în anul 2012. „Regimurile nazist şi sovietic au transformat oamenii în cifre. Misiunea noastră, ca
