Armata primeşte şi anul viitor mai puţini bani decât baronii partidelor aflate la putere. Filosofia premierului este cât se poate de pragmatică: are nevoie de un buget care să-l ajute să-şi extindă puterea după alegerile de anul viitor.
Victor Ponta ştie că este liderul PSD prin voinţa baronilor partidului său şi că, în momentul în care îi incomodează, le strică rânduiala sau îi sufocă, va fi dat la o parte imediat, aşa cum s-a întâmplat cu Ion Iliescu şi Adrian Năstase în 2005 sau cu Mircea Geoană în 2010. Baronii reprezintă plămânul prin care respiră PSD, iar liderii partidului sunt doar servitorii acestora.
Victor Ponta, înainte de a fi politicianul bine primit la Berlin sau la Washington, este omul baronilor săi, pe care trebuie să-i servească pentru a rămâne în fotoliul puterii. Şi celelalte partide se bazează pe liderii din teritoriu, iar căderea guvernului condus de Mihai Răzvan Ungureanu în 2012 s-a produs printr-un mecanism similar: proaspătul premier nu provenea din rândul PDL şi, mai ales, nu a ştiut sau nu a vrut să răspundă cum se cuvine cererilor baronilor partidului.
Social-democraţii se bazează însă pe baroni mai longevivi, mai abili, mai puternici şi poate chiar mai cinici, care au reuşit să-şi menţină bugete mari chiar şi în perioada guvernărilor PNL şi PDL. Scandalurile bani contra voturi la buget din anii trecuţi au fost relevante pentru capacitatea de manevră a liderilor PSD din teritoriu, care au ştiut mereu pe ce pedale să apese pentru a-şi menţine poziţia. Era normal deci să pluseze acum, când au propriul premier, iar Victor Ponta a fost împins să inventeze noi taxe pentru a le satisface nevoile.
Nu doar calculele politice, ci şi lăcomia baronilor şi slăbiciunea premierului l-au determinat pe Traian Băsescu să ceară renegocierea acordului cu FMI şi să ameninţe că va contesta bugetul pe 2014 la Curtea Con
