Ideea unui prag de jos al cresterii economice, in jur de 5 la suta, a prins. Asa ca este tot mai des invocata. E bine ca ne dorim sa avem, an de an, un PIB cu plus de minimum 5 la suta, caci altfel, fara nicio indoiala, nu vom avea in Romania o bunastare reala.
N-ar fi insa deloc sanatos sa ne facem iluzii ca punerea in miscare a economiei romanesti pe coordonatele performantei, cu cresteri anuale de peste 5 la suta, va fi posibila fara eforturi extrem de mari si fara costuri inevitabile. Nu neg, Doamne fereste, acele calcule ce arata ca rezultatele visate sunt si posibile si ca putem spera ca ele sa apara in anii urmatori, in primul rand sub forma imbunatatirii nivelului de trai. Deocamdata insa citesc comunicatul din 3 decembrie al INS, privind cifra de afaceri in comertul cu amanuntul (pe noua luni din acest an fata de noua luni din 2012), si vad ca, in loc de crestere, avem scadere. Si daca scade cifra de afaceri in comert, ceea ce inseamna mai putini bani pe piata de consum, mai putine marfuri cumparate si mai putine incasari la capitolul TVA, de unde PIB de plus 5 la suta?! Si de unde mai multa bunastare?!
Din aceasta capcana nu vom iesi pana cand societatea romaneasca nu va invata sa obtina mai mult cu bani mai putini. Si pana cand nu va intelege ca un avant economic sanatos cere mai multa eficienta si mai putina risipa.
Necazul este ca actuala criza ne-a aruncat intr-un paradox: somaj in crestere si deficit de personal calificat. Cand vorbim despre cauze, toti ochii privesc intr-o singura directie. Si invoca dreptul castigat de romani incepand cu 1 ianuarie 2002, de a circula fara vize, fapt ce a schimbat intr-adevar lucrurile in economia noastra. In jur de doua-trei milioane de romani au devenit rezidenti ai altor tari. Chiar daca pleaca, vin, iar pleaca, cert este ca pe piata muncii din Romania s-a rupt echilibrul, atat cantitativ, cat s
