Cine nu îşi aduce aminte de nodul în gât şi de fluturii din stomac din serile de 5 decembrie din anii copilăriei? Ritualul lustruirii ghetelor şi aşezării lor lângă uşă, emoţia febrilă care alungă somnul şi speranţa că nicio nuieluşă nu-şi va face apariţia, toate făceau ca bucuria descoperirii ghetelor pline cu dulciuri, dimineaţa, să fie unică.
Cu toate că, astăzi, cizmuliţele celor mici devin, uneori, neîncăpătoare pentru darurile tot mai voluminoase pe care le aduce Moş Nicoale, în general, copiii românilor primesc, de Sfântul Nicolae, dulciuri, iar în cazul în care nu au fost cuminţi, o nuieluşă. Cadourile mari, cele care au fost înşiruite într-o scrisoare expediată la Polul Nord, intră în sarcinile lui Moş Crăciun.
Cadouri mai mici, la o sărbătoare mai mică
Explicaţia acestui lucru este simplă, susţine etnologul Georgeta Roşu, şi ţine de importanţa celor două sărbători religioase: Praznicul Sfântului Ierarh Nicolae are o semnificaţie mai mică decât cea a Sărbătorii Naşterii Domnului şi, de aceea, şi cadourile sunt pe măsură.
De asemenea, Moş Nicolae vine în timpul Postului Crăciunului, având şi un rol moralizator şi pedagogic: îi stimulează pe copiii care au primit nuieluşe să se îndrepte până de Crăciun, explică Georgeta Roşu.
Moş Nicolae, primul sfânt care aduce daruri
Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa, susţine muzeograful Ana Pascu. Moş Nicolae este, de fapt, primul sfânt care aduce daruri copiilor, drept dovadă stând faptul că, la alte popoare, unele nume ale lui Moş Crăciun provin de la numele Sfântului Nicolae: Santa Claus în America, San Niklaw în Malta, Sinterklaas în Belgie şi în Ţările de Jos.
Obiceiul cadourilor, o influenţă occidentală
Cu toate acestea, ambii specialişti sunt de acord asupra faptului că, în ceea ce priveşte tradiţia populară românească, obiceiul oferirii de cadouri copiilor în c