Am vrut să scriu astăzi despre câini. Ar fi ieșit un articol binevoitor, curat, luminos, care nu ar fi provocat nicio dispută sau înjurătură! Câini nu vor fi. Va fi Ucraina!
Eu sunt cetățean al Rusiei. După pașaport. Nu locuiesc de mult timp aici. În acest sens, cât de rus sunt eu? Limba rusă este limba mea natală, am o mulțime de prieteni din Rusia, iubesc filmele rusești (unele) și cărțile rusești. În acest sens, eu sunt rus.
De mesteceni nu mi-e dor. Nu-mi pasă de ei absolut deloc. Prietenul meu Stepan a spus odată: „Simptom alarmant”.
Îmi place oare de Putin? De putreda și mizerabila putere rusă? De deputații idioți, de poporul zombat, care nu visează la bunăstarea sa, dar la măcelul caucazienilor, a homosexualilor și a diferitor liberali? Dacă-mi place de aroganții emigranți ruși, care nu cred că ei sunt cei care ar trebui să se adapteze, ci invers? Îi urăsc. Deci, eu nu sunt rus. Mai mult, sunt rusofob.
În ultimele zile, când văd, aud și citesc tot ce spun despre evenimentele din Ucraina posesorii acelorași pașapoarte rusești, mi se face rușine că sunt din Rusia.
Acum, poporul rus visează în masă ca Ucraina să trăiască în același rahat în care trăiește Rusia. Uneori, acest vis este formulat cu cuvinte frumoase și inteligente. De multe ori, însă, constă doar din insulte. Or, ucrainenii încă n-au crescut, pe ei nimeni nu-i dorește-n Europa, de ei se vor folosi toți, ba chiar îi vor viola în sensul direct al cuvântului.
Rusia este prima! Rusia este cea mai bună! Iar Ucraina este doar o gospodărie țărănească. Rușilor le place să o compare cu Albania, Republica Moldova, România. Or, acestea, la fel ca Ucraina, sunt nedezvoltate. Iar Ucraina va ajunge în compania lor. În această situație sunt implicate două lucruri: invidia (doar Rusia nu este chemată de nimeni, nicăieri) și dorința ca vecinului să-i fie mai rău decât ție. E m
