Colegii de care ne batem joc în şcoala generală ajung într-o zi să-şi bată joc de slăbiciunile noastre de adulţi derutaţi. Foaia destinului se întoarce dintr-o dată, ca o clătită.

Ironia şi bisturiul soartei Cornel era un dobitoc şi, pentru că n-o putea înfrunta pe mă-sa niciodată, îşi punea mintea cu elevii mai pirpirii, colegii lui de liceu. Bunăoară, avea boală pe Maximilian care, pe lângă faptul că avea un nume predispus la interpretări, purta ochelari, avea bretele şi venea la şcoală cu sendvişuri cu, nu-i aşa, unt, salam şi caşcaval. Întâmplător, ăsta era meniul preferat al găliganului Cornel, care i-l smulgea din gheare înainte de a-l duce la gură. Pe urmă, îi mai trăgea şi vreo două palme după ceafă, ca să-l atenţioneze că, măcar din când în când, ar dori şi felii de roşie între salamuri, pentru un regim echilibrat şi bogat în vitamine. Vremea a trecut, iar Cornel a crescut într-un an cât alţii-n zece, ca un Făt-Frumos mai prost. Când îi era slănina mai dragă, s-a îmbolnăvit de inimă şi paramedicii i-au cerut acordul să pună pe Facebook poza de la ecografia lui, deoarece nu mai văzuseră asemenea miocard gras de când arătaseră ăştia de la Animal Planet un rinocer care avea probleme cu glanda. În amabilitatea lor, i-au spus că ori se operează urgent, ori crapă, deci semnaţi aici şi aici şi aici. Cornel a semnat că da, nu înainte de a face pe el de frică, conform tradiţiei. Într-un târziu, s-a interesat cine e chirurgul care îi va face bypass. O asistentă cu fund mic şi gură mare l-a informat că e pe mâini bune: profesorul doctor Maximilian Mielu îl va opera. Cornel a avut instantaneu câteva flashback-uri pentru care l-ar fi invidiat şi veteranii din Vietnam. De câte ori nu-i cântase el colegului său de liceu ”Un’ te c**i, tu, mielule?”, în timp ce-l băga cu capul în wc? Să fie el, oare? Nu poate fi Dumnezeu atât de sarcastic... Şi totuşi, Dumnezeu avea o