Până acum nici doi ani, USL - în frunte cu Victor Ponta - considera că acordul României cu FMI reprezintă cel mai rău lucru posibil, de-a dreptul "o sinucidere economică" pentru ţară, militând vehement împotriva acestuia. Acum, acordul cu FMI este, în opinia lui Victor Ponta, devenit premier, un lucru extraordinar de bun, de care depinde şi creşterea pensiilor, şi a salariilor, şi realizarea programului de construcţie a unei reţele de autostrăzi, şi un plus pentru România de vreo 150 de milioane de euro pe lună, bani pe care îi pierdem din cauza "supărării lui Băsescu", care a refuzat semnarea memorandumului încheiat de guvern cu Fondul Monetar Internaţional.

Când a fost de fapt sincer Victor Ponta în privinţa acordului cu FMI? Sau în oricare altă privinţă tratată total diferit atunci când se afla în opoziţie faţă de momentul ajungerii la guvernare?

S-a dovedit că, pentru asigurarea stabilităţii macroeconomice şi a eliminării unor derapaje majore populiste, existenţa unui acord cu FMI a fost totuşi bună pentru România. Iar asta se vede cel mai bine în cursul leu-euro, moneda naţională fiind foarte sensibilă la orice anunţ privind memorandumul cu Fondul, dovadă deprecierea cu câţiva bani din ultimele zile, survenită după anunţul preşedintelui legat de refuzul de a semna acest acord.

Toată această poveste a plecat de la acea acciză suplimentară de 7 eurocenţi pe litrul de carburant, pe care guvernul vrea să o introducă de anul viitor şi din care, cică, se vor construi autostrăzi noi. Însă lipsa oricărei garanţii în acest sens dă dreptul oricui de a privi planul guvernului cu o mare circumspecţie.

În esenţă, ideea nu este rea, România neavând alte posibilităţi de a construi prea curând alte autostrăzi în afara celor finanţate din fonduri europene nerambursabile. Iar din acest punct de vedere, decizia preşedintelui, de a r