Pe o stradă de lângă Piaţa C.A. Rosetti, într-un apartament dintr-un bloc interbelic, ascuns de forfota oraşului, Sara, Kaan, Tamer şi Vlad, patru copii zâmbăreţi şi plini de energie, îşi amestecă de zor pensulele în borcane de culori acrilice în nuanţe de verde pal, roşu, violet, bleu şi galben-auriu.
„Bogdan, e bine?”, întreabă Tamer, în vârstă de 9 ani, în timp ce desenează cu un bleu ciel ultimele porţiuni albe de pe planşa proptită de şevalet. În peisajul său, un pescar aflat într-o barcă verde tocmai a prins un mic pestişor auriu, iar în stânga, un copac înalt, costeliv, galben, îşi îndreaptă ramurile către cer. „Da, Tamer, e foarte bine. Ce-ai zice să mai punem puţină culoare pe trunchiul copacului?”, îl îndeamnă pictorul sibian Bogdan Mihai Radu, specializat în art-terapie, ale cărui creaţii plastice sunt comparate de criticul Irina Cajal cu cele ale maestrului Corneliu Baba.
Recent întors din orasul Vitré, din vestul Franţei, după un vernisaj intitulat „Parfum de murs”, a doua expoziţie internaţională din cariera sa, pictorul Bogdan Mihai Radu, în vârstă de 34 de ani, primeşte aproape zilnic în atelierul său copii, adolescenţi, studenţi, cupluri, oameni simpli care vor, indiferent de talent sau de cunoştinţele pe care le posedă despre artele plastice, să picteze şi să se redescopere pe sine.
„Sunt de exemplu copii care nu prea se exprimă, nu prea vorbesc, ceea ce îi face să ezite în a folosi culori. Art-terapia te ajută să-ţi exteriorizezi trăirile, să comunici prin artă. Alţi copii nu-şi pot concentra atenţia, pictează foarte rapid, haotic, iar eu le propun tot felul de teme, să-i stimulez puţin să-şi concentreze atenţia: cuburi, flori, să respecte un contur. E greu pentru ei, e obositor, mai ales la început, dar îi ajută. Sunt bucuroşi că îşi pot picta lumea lor interioară, povestea lor”, spune Bogdan Mihai Radu.
„Îmi place să picte
