Numărul cazurilor dovedite de corupţie a crescut. O evoluţie, în fond, bună. Dar partea nevăzută a icebergului rămâne mare.

La bazele corupţiei stă încrederea, relevă studiile făcute de cercetătorii germani. Actorii se cunosc. Îşi construiesc structuri răsfirate, întortochiate, care să îngreuneze supravegherea. Cel mai des se lasă mituiţi bărbaţi care deţin funcţii înalte, care decid asupra unor contracte sau pot lua decizii importante.Predispoziţia la a lua şpagă creşte începând cu cel de-al treilea an în funcţie. Este şi motivul pentru care numeroase administraţii locale încearcă să schimbe, la intervale relativ scurte, titularii diverselor poziţii de conducere.

Rareori se poate vorbi despre corupţie spontană. Cel puţin asta este concluzia studiului efectuat pentru BKA în Germania. Nu se va găsi prea des un şofer prins cu viteză pe şosele Republicii Federale care să îi propună poliţistului bani gheaţă pentru a nu se trezi cu permisul de conducere suspendat.

Raportul de activitate al BKA relevă că există mai puţină corupţie în instituţiile statului german decât în mediul privat. Un singur procent din cazurile descoperite au de-a face cu lumea politică. Sancţiunile s-ar putea să şi determine o astfel de reţinere: funcţionarii publici corupţi îşi pierd pensia.

Cele mai recente calcule relevă că, în 2012, cazurile de corupţie au provocat, în Germania, pagube de 276 de milioane de euro. Majoritatea situaţiilor implică, însă, "atenţii" mici: "Mi-e neclar de ce îşi riscă înalţi funcţionari carierele pentru un laptop nou sau ceva mai puţin de o mie de euro", se miră Franz-Josef Meuter. În schimb, în sectorul privat se poate ajunge la şpăgi de un milion de euro transferaţi prin diverse construcţii de firme fantomă. Cele mai vizate branşe sunt industriile construcţiilor şi farmaceutică.

Printre cele mai celebre cazuri de