Ca student medicinist, mi-am petrecut toate vacanţele alături de un pasionat chirurg-colecţionar, dr. Constantin Teodorescu (1939–2011). Secţia de chirurgie a Spitalului „Anton Cincu“ din Tecuci a fost pentru mine o adevărată şcoală medicală şi culturală. Pasiunea pentru cartea veche, pentru muzeu şi pentru istoria medicinii mi-a fost inculcată de această „personalitate de o apreciabilă fervoare intelectuală“, cum îl caracteriza profesorul C. D. Zeletin, în paginile acestui săptămânal. Mi-a dăruit prima carte de istoria medicinii şi, de fiecare dată când mă aflam în sala de operaţie, asistând la intervenţiile pe care le efectua, îmi punea întrebări şi discutam despre evoluţia medicinii româneşti şi povestea, cu drag, despre marii chirurgi pe care-i întâlnise. Împreună, am gândit înfiinţarea „Casei Medicului“ la Tecuci. Dorea ca în acest oraş, atât de oropsit în ultimii ani, să funcţioneze un spaţiu muzeistic care să adune împreună medici, scriitori şi artişti plastici, să devină un nucleu cultural al oraşului. Am strâns cărţi, fotografii, documente, medalii şi numeroase alte materiale, din diverse surse. Doream ca acest spaţiu să evoce, în primul rând, personalităţile medicale tecucene, istoria medicală a zonei, dar să şi prezinte, la diverse ocazii, momente importante din trecutul medicinii româneşti. Efortul financiar al doctorului Teodorescu, donaţiile câtorva profesori universitari originari din Tecuci, implicarea unor artişti plastici şi istorici locali au dus la împlinirea unei frumoase idei. Însă destinul acestui spaţiu muzeal a fost tragic. După pensionarea iniţiatorului său, conducerea spitalului a decis să desfiinţeze „Casa Medicului“. De la Iaşi, m-am dus la Tecuci pentru a recupera materialele şi a le dona Muzeului de Istorie a Medicinii din cadrul UMF „Gr. T. Popa“ Iaşi, pe care Publicitate îl coordonam. Directorul spitalului mi-a spus atunci