Despre Mihail Moruzov, seful Serviciului Secret de Informatii din perioada dictaturii carliste, se spun astazi numai lucruri notabile, figura sa este aproape legendara, fiindu-ne nu numai dificile, ci si riscante abordarile prin care sa despartim realitatea de mit, informeaza Cotidianul.ro. Mihail Moruzov
Sursa imagine: curentul.net
Am cercetat si, in unele privinte, aprofundat activitatea sa ca director al Serviciului Secret de Informatii, determinat fiind de cerinta imperioasa a documentarii afirmatiei lui Virgil Magureau, potrivit careia “a creat Serviciul Roman de Informatii dupa modelele structurilor antebelice conduse de Mihail Moruzov si Eugen Cristescu”.
Am fost, de la bun inceput, confruntat cu surpriza de a constata ca Virgil Magureanu nu a ales in serviciul lui Moruzov modelul potrivit contextului intern si international de la inceputul anilor '90.
La drept vorbind, Moruzov nu a avut o conceptie despre ceea ce trebuia sa fie un serviciu de informatii si nici nu cunostea doctrinele, organizarea si dezvoltarea institutionala a altor servicii similare, in primul rand a celor ai caror spioni si teroristi, propagandisti si diversionisti atentau la integritatea Romaniei Mari.
Intr-o importanta masura, reputatia lui Moruzov s-a afirmat pe seama succeselor Serviciului Sigurantei Statului in prinderea autorilor numeroaselor atentate teroriste si alte acte subversive savarsite de agentii serviciilor sovietice in Basarabia si extremistii unguri, in tinuturile care s-au unit cu Regatul Romaniei.
Regulamentul serviciului secret condus de Moruzov era unul extrem de succint si nesupus vreunei autoritati superioare. Liber oricaror interpretari in aplicare, exonerator de sanctiuni si fara nici o minima garantie de respect fata de drepturile si libertatile cetateanului.
In schimb, Moruzov executa neconditionat cerintele lui Ernest Urd
