Municipiul Slatina se numără, în mod fericit, printre puţinele oraşe din ţară care mai păstrează încă numeroase dovezi ale unei istorii care mai poate fi regăsită doar în filmele vechi sau în albumele de fotografii din muzee. Centrul Istoric, sau Vechi, cum este cunoscut şi numit de către slătineni, este încă plin de clădiri vechi ridicate la finele secolului XIX. Printre acestea se numără şi câteva construite chiar mai devreme.
“Casa Fântâneanu” a ajuns să fie una dintre cele mai frumoase case din municipiu, în ciuda vechimii sale. Ridicată la începutul secolului XIX, respectiv undeva între 1810-1830, aceasta se încăpăţânează parcă, an de an, să reziste nu doar timpului cât, mai ales, indiferenţei oamenilor, chiar dacă vorbim despre autorităţi sau simpli trecători. Casa menţionată a fost construită pe fosta stradă a Palatului - în prezent: strada Sevastopol -, între sediul BNR şi cel al Palatului Administrativ (actualmente Muzeul Judeţean Olt). Pentru zeci de ani la rând, “Casa Fântâneau” a reprezentat centrul administrativ şi financiar al Slatinei.
Considerată, pe bună dreptate, una dintre cele mai frumoase clădiri din Slatina, aceasta a aparţinut familiei cu acelaşi nume, familie ai cărei membri au deţinut importante funcţii în viaţa publică a urbei. Iniţial, imobilul a funcţionat de-a lungul timpului ca sediu de prefectură de judeţ sau, uşterior, chiar ca azil de bătrâne, pentru ca – după 1990, să adăpostească Direcţia Agricolă Olt până în anul 1997. Clădirea a fost, din acel moment, abandonată pentru câţiva ani, pentru ca, din 2011, să fie preluată în chip misterios de Mitropolia Olteniei, care a trecut-o în proprietatea Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor, aceasta nemişcând un deget pentru reabilitarea ei. Şi acest lucru se vede cu ochiul liber la faţa locului: geamurile au fost sparte, interiorul – devastat, iar bălăriile sunt omniprezente.
Ca
