Eram împreună în casă cu toții. Se pare că au venit și musafiri. De obicei nu intervin în discuții și nu iau parte la ele, și îmi place ca oamenii să aibă intimitate în discuțiile lor. Dar, pentru prima oară..am auzit cum o prietenă a întrebat-o pe mama ce înseamnă sărbătorile pentru ea. Deodată o aud pe mama spunându-i cu emoție în glas:” sunt ca un copil mai mare care se gândește că mai sunt puține zile și vin sărbătorile de iarnă. Îmi bate inima tare și-mi imaginez lucruri frumoase. Aștept să împodobesc brăduțul și să fiu înconjurată de copiii mei și să mă bucur împreună cu ei, să mă bucur de zâmbetul lor, și veselia din inima lor, pe care mi-o transmit și mie în fiecare an. Parcă ceva nou de fiecare dată, înflorește în inimile noastre. Și poate ne pare rău că an după an luăm hotărâri noi, și pe unele le ducem la capăt, iar pe altele nu. Una din regulile prioritare ale vieții noastre ar trebui să fie rugăciunea. Rugăciunea pentru împlinirea a ceea ce spunem și a ceea ce ne dorim să facem. Cea mai mare sărbătoare pentru fiecare pământean este Nașterea Domnului nostru Isus. Au murit națiuni, regi și regine, dinastii și neamuri, dar Domnul Isus nu a murit niciodată. Se naște în fiecare inimioară. Acestea sunt sărbatorile pentru mine. Și dacă e liniște și pace, și casa e plină e copii, eu sunt fericită.” Poate că și ei îi este dor de copilărie, de oamenii care i-au inspirat întotdeauna încrederea în ea, poate i-e dor de pădurea unde de Sfintele Sărbători mânca cozonac, prajituri, plăcinte.. de locuri unde juca oina și se legăna pe liane. Sigur i-e dor de nucul de la poarta bunicului, unde pe genunchii lui a învățat ce înseamnă lună plină, lună nouă, ce înseamnă zborul fluturilor, și cred că i-e dor și de mirosul de ceară, pe care o topea cu bunicul și el forma faguri pentru a da de lucru albinuțelor. Seara când suntem împreună ca și familie, ne povestește despre ierni