- Editorial - nr. 238 / 5 Decembrie, 2013 Desi primii, si cu foarte mult timp inaintea altora pe aceste meleaguri, prin vicisitudinile istoriei romanii au ajuns, din proprietari deplini de glie stramoseasca, iobagi pe propriile pamanturi. Cei care i-au uzurpat cu precadere au fost ocupantii maghiari si secui, prin secolele XI-XIV, la care s-au adaugat colonistii sasi si altii. Daca in perioada secolelor amintite a avut loc durerosul proces de deposedare de proprietati a romanilor, prin forta, anul 1437, al Rascoalei de la Bobalna, prin sinistrul act Unio Trium Nationum, al ungurilor, sasilor si secuilor, romanii au intrat intr-o lunga si dureroasa perioada de iobagie, si de umilire, stare care avea sa tina practic pana la Reforma agrara din 1921, odata cu reimproprietarirea. Iobagii, in speta romani, au constituit in toate aceste secole principala forta de munca a societatii de atunci, la dispozitia marilor feudali. Cu ei s-a sapat, s-a plantat, s-a arat si semanat. Cu ei s-au cladit edificiile statului ocupant, s-au amenajat drumuri si poduri, s-au construit castelele grofilor si contilor. Tot ei au fost si principalii contribuabili la vistieria statului, pentru ca grofii si ceilalti magnati erau scutiti de asemenea obligatii. Ei, munca si sudoarea lor, sacrificiul suprem de zi cu zi si in razboaie sunt la baza intinselor mosii agonisite de unii si de altii de-a lungul secolelor, a castelelor pe care acum, catapultati din negura vremii ca niste fantome, vin unii sa le revendice, chiar daca neam de neamul lor n-a pus un deget la agoniseala acestora. Daca s-ar fi inventat de la inceput institutia "Cartii funciare”, conform principiului de drept: "Qui prior tempore potior jure”, adica "Cine-i primul in timp este mai tare in drept”, romanii n-ar avea nicio problema. Din pacate insa, cartile funciare moderne, pe care le folosim si noi astazi s-au nascut mult mai tarziu