Trec zilnic pe lângă ea, dar puţini ştiu că este cea mai veche clădire din Arad. Este vorba despre Biserica Sârbească, care a fost întemeiată de căpitanul Jovan Popović Tekelija (Iovan Popovici Techelia), între anii 1698 şi 1702, pentru familiile grănicerilor sârbi (conform documentelor 300 pedestraşi şi 200 călăreţi) stabiliţi aici împreună cu familiile lor.

Până la terminarea construcţiei bisericii, comunitatea a folosit capela din lemn, cu hramul Sfântul Nicolae, aflat la o distanţă de doar câteva străzi de aceasta (pe actuala stradă Ceaikovski). Clădirea capelei a dispărut probabil într-un incendiu în 1707 sau 1708, când oraşul a fost asediat de trupele curuţilor. La construirea bisericii noi, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, s-au utilizat şi pietrele construcţiilor medievale demolate de pe amplasament.

Forma actuală a bisericii datează din perioada anilor 1790-1822, când strănepotul fondatorului, Sava Tekelija (după cum prezintă şi autobiografia sa ) a supraînălţat turnul cu meşteri din Rusia, donând 200 taleri dubli de aur, numai pentru poleirea cu aur a globului şi a crucii din vârful turnului.

Iconostasul precedent al bisericii a fost pictat în 1772, de renumitul pictor arădean Stefan Tenecki (Ştefan Teneţchi), fiind însă îndepărtat în anii şaizeci ai secolului al XIX-lea şi a vândut bisericii din Fiscut unde s-a păstrat până în zilele noastre. Noul iconostas al bisericii sârbeşti a fost sculptat de Mihajlo Janić (Mihailo Ianici) şi pictat de Nikola Alexić (Nicola Alexici). Tot el a pictat şi frescele pe suprafaţa bolţilor. Stranele bisericii au fost decorate de Stevan Alexić (Ştefan Alexici).

Pictura interioară a bisericii a fost restaurată în perioada 1902-1903 de către Stevan Alexić, nepotul lui Nikola Alexić, care a repictat în marea parte aceste suprafeţe. Restaurarea recentă a avut loc în perioada 2002-2008. Cimitirul d