DÉJÀ-VU?* (1.630 spectatori)

Păi, dacă tot le-am văzut deja, de ce le-am mai vedea încă o dată?Doar ca să înghițim subiectul cu care sîntem ademeniți? În speță, ceva despre un Mihai, care, traversînd dificil criza vîrstei de mijloc, o lasă pe Valeria după ani de căsnicie, deschizînd un capitol amoros cu Tania. Ei și?! Păi, vedeți, tocmai aici intervine experimentul, un cinema „subiectiv” după moda Sitaru, dar dus pînă în pînzele albe de un autor convins că poate imita orice. Ce-i aduce, în plus, în definitiv, „subiectivitatea” metodei acestui film laborios, arbitrar, lipsit de rigoare? Pretenția de „altceva”, mai crispată ca oricînd în corectitudinea reproducerii, dar flască, fără vlagă. Experimentul îl ajută pe Chișu să arboreze ideea unui „reportaj global”, din nou după un model prefabricat, de „o zi de viață”, ceea ce înseamnă, pentru omul nostru, doar un recital de șuete. Perseverent în eforturile sale de a beneficia, mimetic, de eseistica „noului val”, Dan Chișu izbutește un film dureros de prost, dureros fiindcă Ioana Flora beneficiază de rolul vieții ei, în care dă totul fără să obțină mai nimic.

* România, 2013. Regia: Dan Chișu. Cu: Ioana Flora, Mirela Oprișor.

O VARĂ FOARTE INSTABILĂ * (3.116 spectatori)

Într-o vară fierbinte și furtunoasă, scriitorul Alex (Bodnia), în pană de inspirație, l-a antrenat pe amicul său scoțian Daniel într-o intrigă amoroasă ale cărei victime par să fie Maria și Irina, dar par numai, fiindcă“povestea-i-în-poveste – cu personaje devenind conștiente că se află într-un film, așa cum și-a definit autoarea metoda pirandelliană. Se vede de la început că predilecția ei nu pentru teatru e, ci pentru animație. Și pentru mijloacele de expresie ale acesteia, deși se joacă, în cadru, cu actori vii. Numai că, dacă în Crulic avea ceva de spus, cu emoție și pasiune, aici n-are decît o experiență, în gen Robbe-Gril