Omul, considerat ultima verigă în lanţul trofic, se situează, de fapt, la acelaşi nivel ca hamsia, cu mult sub nivelul unui prădător ca ursul polar, au constatat cercetătorii francezi. Echipa de cercetători francezi de la Institutul de cercetare pentru exploatarea mărilor (IFREMER), Institutul de cercetare pentru dezvoltare (IRD) şi Institutul agronomic Agrocampus a ajuns la această concluzie calculând pentru prima oară “nivelul trofic” al omului, un indice care determină poziţia unei specii în lanţul trofic. “Este adevărat că nu se află nimeni deasupra omului”, în orice caz nimeni care să îl mănânce, a declarat Sylvain Bonhommeau, principalul autor al studiului, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), dar nu este nici superprădătorul prezentat de comunitatea ştiinţifică, cel puţin în termenii alimentaţiei. Nivelul trofic al unei specii este stabilit în funcţie de regimul său alimentar. Plantele, care sunt primele producătoare de materie organică, aparţin primului nivel trofic, iar erbivorele se află la al doilea nivel. Carnivorele, prădătorii care se hrănesc cu animale erbivore, ţintesc spre nivelul superior. Nivelul trofic reprezintă aşadar “numărul de specii intermediare între producătorii primari şi prădătorii lor”, au precizat IFREMER şi IRD într-un comunicat. Utilizând datele furnizate de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) privitoare la consumul uman între 1961-2009, cercetătorii au definit un nivel trofic de 2,2 pentru oameni, adică apropiat de cel al hamsiei şi al porcului. Prădători superiori, cum ar fi ursul polar şi orca, pot atinge un indice de 5,5. Cercetătorii au analizat, de asemenea, diferenţele între nivelurile trofice ale omului pe zone geografice. Burundi, una dintre cele mai sărace ţări din Africa, are indicele cel mai scăzut: cu un scor de 2,4, regimul alimentar al populaţiei din Burundi “este compus p