De la Haplea la un Harap-Alb modern, personajele de bandă desenată din România au traversat peste 100 de ani de istorie, fiind desenate de-a lungul timpului de numeroşi artişti. Am vorbit cu Dodo Niţă, critic de bandă desenată, despre momentele-cheie ale începuturilor BD-ului în ţara noastră.

Care sunt reperele naşterii benzii desenate la noi în ţară?

Banda desenată a apărut în România în 1893. În carte (n.r. Istoria benzii desenate româneşti, de Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu) scrie de 1891, pentru că atunci a apărut prima revistă din România care publica benzi desenate, dar care erau preluate din reviste străine, din Germania şi Austria. Însă primul autor român a publicat în 1893 şi era un caricaturist, Constantin Jiquidi. Banda desenată s-a dezvoltat în acea perioadă pentru că se dezvolta presa şi, paralel, publicaţiile pentru copii. Unul dintre înaintaşi era Barbu Petriceicu-Haşdeu, care a condus prima revistă de benzi desenate din România, „Amicul Copiilor“.

Presa pentru adulţi „gusta“ acest tip de ilustraţie?

În presa pentru adulţi, benzile desenate apăreau mai mult în ziarele satirice, în „Moftul român“ al lui Caragiale. De altfel, Caragiale şi Jiquidi erau foarte buni prieteni. Cand a murit Jiquidi, dramaturgul i-a scris un necrolog foarte frumos. În presa generalistă, banda desenată a ajuns abia prin anii 30, era un ziar care se numea „Timpul familiei“ şi acolo erau benzi desenate, însă tot pentru copii, fiindcă fiecare publicaţie încerca să dezvolte şi o pagină pentru copii.

Care era cel mai popular personaj de bandă desenată la vremea aceea?

Este vorba de un personaj pe care cu siguranţă îl ştii, dar nu ştiai că e de bandă desenată: Haplea. El s-a născut în 1924, în revista „Dimineaţa copiilor“, care era suplimentul ziarului „Adevărul“. Apoi mai sunt: Titilică, băiat fără frică, Tiriplic, Coana Frosa, Tudorică ş