“Nu ma judecati dupa succesul avut, ci dupa cat de multe ori am fost jos si m-am ridicat din nou. Nu sunt un sfant, decat daca considerati sfant un pacatos care nu se da batut”.

Sunt cuvintele lui Nelson Mandela, cel care a fost cu certitudine demonstrabila pe baza de date istorice una din cele mai fericite, formidabile combinatii de “inima buna” si “minte buna”.

95 de ani, o viata intinsa miraculos – impotriva tuturor circumstantelor – pe parcursul unui secol, au marcat fara precedent istoria Africii de Sud si implicit, prin consecinte, istoria omenirii. Este probabil pentru prima data in istorie cand iertarea dusmanului a fost ridicata la rang de politica de stat, si a functionat.

Mai mult chiar, prin Comisia de Adevar si Reconciliere conceputa de Nelson Mandela si Arhiepiscopul anglican Desmond Tutu, un principiu fundamental Biblic, “veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va face liberi”, combinat cu idea iertarii, au devenit baza actiunii politice si chiar juridice. O natiune ravasita, aflata in pragul celui mai singeros conflict imaginabil, a fost plasata ireversibil pe calea reconcilierii, a constructiei unei societati coerent-democratice in care exista loc pentru toti.

Numai un lider care a inteles sa lase la portile inchisorii in care a stat 27 de ani orice resentiment sau ura impotriva celui care l-a trimis acolo pe nedrept, pentru a fi el insusi liber, putea sa aseze bazele unei astfel de politici. Marturisirea de buna-voie a adevarului si iertarea dusmanului au avut puterea miraculoasa de a salva un stat aflat pe marginea prapastiei.

Asta a fost posibil doar sub indrumarea providentiala a unui lider care a fost primul gata sa puna in practica ceea ce le-a cerut compatriotilor sai. Din aceste motive este considerat de toti, indiferent de rasa, culoarea pielii, religie sau origini sociale Tata Madiba,