O nouă premieră – eveniment la sfârşitul săptămânii trecute la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Avându-l ca invitat pe regizorul Silviu Purcărete, aflat aici la a treia colaborare, colectivul dramatic clujean a pregătit un text mai puţin prezent pe scenele noastre: „Victor sau copiii la putere” de Roger Vitrac, reprezentant de seamă al suprarealismului francez din prima jumătate a secolului XX. Ruptura sa cu avangardismul datează din anii ‘30, când, (nomina odiosa pentru acest curent artistic !) Vitrac începe să scrie teatru şi, împreună cu Antonin Artaud şi Robert Aron, întemeiază una din instituţiile dramatice cele mai interesante şi revoluţionare ale perioadei, Teatrul Alfred Jarry, care a funcţionat între 1926 şi 1930. Cea mai cunoscută lucrare a sa, „Victor sau copiii la putere”, a fost prezentată prima oară în 24 decembrie 1928, la Comédie des Champs-Elysées şi a fost scrisă după canoanele teatrului de bulevard franţuzesc (cu reprezentanţi iluştri precum Eugene Labiche, Georges Feydeau); primele sale două acte sunt tipice pentru acest gen dramatic cu mare priză la mijlocul secolului trecut.

Aparenţele însă înşeală. După ce aflăm din debutul lucrării că protagonistul, Victor, împlineşte 9 ani dar are 1,81 metri înălţime, începem să înţelegem că nu avem de a face cu o reprezentare realistă a unui segment de viaţă burgheză, ci că ne confruntăm cu un joc al aparenţelor: o lume bulversată care şi-a pierdut valorile, unde adulţii au apucături de copii, iar copiii se comportă aberant. Un personaj cheie al piesei este petomana doamnă Ida Mortemart, chinuită de gaze intestinale, cea care trezeşte în Victor sentimente adevărate şi după plecarea căreia toată lumea o ia razna, comportamentul uman devine imprevizibil, iar funcţionarea limbii contrazice regulile minţii lucide. Şi iată cum, paradoxal, repudiat de avangardişti pentru că s-a apropiat de teatru, Rog