La patru ani de la adoptarea Codului de bune practici în retail, nimic nu pare să se fi schimbat, iar abuzurile lanțurilor comerciale continuă pe tăcute
Dragoș are 35 de ani și este proprietarul unui fabricant de alimente din sudul României. Unii îl văd ca pe un om „aranjat“ – firmă profitabilă, casă arătoasă, mașină scumpă. Ar părea că nu i-a mai rămas nimic de făcut decât să trăiască într-un permanent concediu, petrecut eventual în destinații cât mai exotice. În realitate, viața tânărului antreprenor arată cu totul altfel: în fiecare zi, cinci-șase întâlniri de afaceri, zeci de telefoane și sute de kilometri parcurși între fabrică, fermă, furnizori și clienți. „Și dacă plec în vacanță la capătul lumii nu-mi pot ieși din ritm, căci sună telefonul încontinuu. Sunt probleme diverse, angajați care au nevoie de sfaturi, colaboratori care vor să știe ce și cât livrează, clienți care au diverse solicitări. Uneori îmi vine să vând tot și să mă retrag“, povestește bărbatul.
La toată nebunia s-a adăugat de curând un nou stres. Firma lui Dragoș este furnizor, printre alții, pentru Auchan și pentru Real. La sfârșitul lui 2012, lanțul francez a anunțat că a cumpărat 20 din cele 24 de magazine Real din România, urmând să le remodeleze și să le opereze sub propria marcă. Așa că cei care livrau produse pentru ambele rețele de hipermarketuri tratează de acum cu o singură companie. Iar perioada de toamnă este aglomerată din acest punct de vedere, căci se discută cantitățile ce vor fi furnizate în 2014, dar și diverse alte clauze contractuale, la loc de cinste aflându-se taxele de magazin (aşa-zisele bonusuri) plătite de furnizor sub formă de procent din cifra de afaceri realizată cu un anumit lanţ comercial. „Când am început negocierile pentru contractele pe anul viitor am fost de-a dreptul șocați: cei de la Auchan ne-au cerut o egalizare retroactivă a c
