Va puteti imagina cum ar fi ca, de maine, sa nu mai fiti niste oameni absolut normali? Cum ar fi sa primiti un diagnostic crunt, sa stati zi de zi prin spitale si sa constatati ca nu aveti banii pentru tratament de care atarna viata voastra?
“In primavara lui 2009, incepusem sa am tulburari de auz, de echilibru si cefalee. In urma unei audiograme s-a descoperit o hipoacuzie si am fost sfatuita sa fac un C.T. Diagnosticul: obs neurinom de acustic drept. Am fost indrumata, apoi, catre un neurochirurg. Acesta mi-a recomandat sa-mi fac un R.M.N. L-am facut la Spitalul Clinic de Urgenta “Sf. Spiridon” din Iasi. Pe 6 mai am facut prima operatie, la “Bagdasar-Arseni” din Bucuresti, cand s-a practicat ablatie subtotal. De fapt, mi s-a facut o biopsie. Examenul anatamo-patologic a evidentiat schwanom in cea mai mare parte de tip Antoni A, prezentand numerosi corpi Verocay.
Hipoacuzia si cefaleea insotita de varsaturi si tulburarile de echilibru nu au disparut, ba chiar, li s-a alaturat o frusta pareza faciala. Pe 11 iunie 2009 am refacut RMN-ul, tot la Iasi. Abia pe 14 august 2009 s-a intervenit chirurgical. In urmatoarele luni am fost sub supravegherea unui dr. neurolog, patru luni am mers cu ajutorul bastonului, am facut recuperare medicala, am urmat un tratament medical, iar abia pe 15 martie 2010 am revenit la serviciu. La externarea din spital mi s-a recomandat un tratament cu Gamma Knife, iar pe 29 oct 2009 mi s-a efectuat radioterapie stereotactica Gamma Knife. In martie 2010 am revenit pentru audiograma, dar nervul acustic drept era compromis. Au urmat R.M.N.-uri si controale in fiecare an. Mi se spunea ca evolutia este favorabila, ca tumora a stagnat. In primavara acestui an primisem o veste buna, in sfarsit. Tumora dadea semne ca scade in dimensiune. Doar ca fericirea a fost de scurta durata pentru ca din vara am inceput sa ma simt rau. Intr