Sculptura în metal te poate duce cu gândul la ceva greu, o materie din care a ieşit o formă compactă- un bust, o statuie, o pasăre. Dar tot compact... Filosofezi, te încrunţi, cauţi ascunzişuri, poate nu înţelegi.
Cu sculptura lui David Buzgar (sau David Dagaro) te împrieteneşti imediat. O bogăţie de idei, o bogăţie de forme, de obicei din împerecherea a două elemente, din două materii- metal şi piatră. Dar nici aşa, constatând ciudata îngemănare, nu îţi dai seama de unde ceva te atrage să scormoneşti cu privirea sculpturile, să le urmăreşti, să aştepţi secunda când raţa va începe să-şi ciugulească vreun pui, sau dragonul se va desprinde din stâncă şi va zbura, sau frumoasa japoneză îşi va ridica privirea renunţând la timiditate. Începi să te joci, să zâmbeşti, vrei să atingi lucrările, te abţii. Taurul se pregăteşte să împungă, fiind într-o încordare totală, cocoşul, cu penajul strălucitor, cucurigeşte, iar pe cei doi balerini vrei să-i surprinzi când se avântă într-o piruetă.
Sculpturile acestea parcă au abur în ele, parcă palpită... Metalul nu este turnat ci tors. Fir cu fir. Celulă cu celulă din trupul cămilei -”Stăpâna nisipurilor”, cea cu cocoaşa de piatră, sau din cel al “Rinocerului” cu ochiul de piatră, sau a frumoasei cu sânii din piatră...
Expoziţia “David Buzgar”, de la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, a fost vernisată miercuri seară, 5 decembrie, în prezenţa autorului. Un artist român, dar care din anii '70 trăieşte în Occident. Mai întâi în Germania, apoi, de ceva vreme, în Palma de Mallorca. Aici expune sub pseudonimul David Dagaro.
“Născut in 1941 la Sibiu, David Buzgar a studiat la Academia Populară de Artă din Timişoara, secţia Sculptură.
Lucrează cu diverse materiale - metal, răşină, lemn, piatră etc. folosind tehnici ale artei de avangardă. Modelează cu fir de oţel, iar odată fina
