În omilia (predica) de azi-dimineaţă, Papa Francisc a comentat parabola zilei (Matei 23, 1-39). Mântuitorul îi mustră pe fariseii şi cărturarii, care - cunoscând şi propovăduind Cuvântul - nu-l aplică şi loruşi: ”Un cuvânt creştin fără Cristos duce la trufie, la siguranţa de sine, la putere de dragul puterii. Dar pe aceştia Domnul îi doboară, lucru care s-a petrecut constant de-a lungul istoriei Mântuirii (...), aşa cum spune Fecioara Maria în imnul Magnificat (Magnificat anima mea Dominum – Preamăreşte, suflete al meu, pe Domnul): Domnul doboară trufia, orgoliul acelora care se cred stânci, care urmează un cuvânt lipsit de Isus Cristos, cuvânt ce poate fi chiar creştin, dar care este fără Isus Cristos, fără legătură cu El, fără a-L sluji, fără a-I înălţa rugăciuni, fără a-L sluji şi fără a-L iubi de Domnul”.

Rostit fără smerenie, cuvântul sminteşte: ”Cu spiritul de umilinţă al discipolilor mântuiţi de Domnul, să mergem mai departe, dar nu cu acele cuvinte, care – încercând să pară puternice – sfârşesc în nebunia trufiei. Fie ca Domnul să ne dăruiască harul smereniei, harul de a spune cuvinte în care să fie prezent Isus Cristos şi care să fie clădite pe El”.

Ce m-a apucat, tam-nesam, să-l invoc pe Papa Bergoglio? Lehamitea pe care o trăiesc în ultimul an, privind vodevilul românesc (în loc să mă cuibăresc într-unul dintre ceasloavele mele, dispărând între filele lui, trăgând în urma mea ferecăturile şi zăcând acolo, până trece viitura prezentului).

Mi-e tot mai lehamite să văd vel-dregătorii noştri cum ba se pupă, ba se spurcă, acompaniaţi fiecare de meterhaneaua lui, cum îşi vântură cuvintele în piaţa publică, cum şi le atârnă ca rufele pe frânghie, în văzul prostimii...

În omilia (predica) de azi-dimineaţă, Papa Francisc a comentat parabola zilei (Matei 23, 1-39). Mântuitorul îi mustră pe fariseii şi cărturarii, care - cunoscând şi pro