Un oraş poate fi cunoscut cel mai bine dacă îi vizitezi pieţele, spune o vorbă cunoscută. Pulsează acolo viaţă, e un barometru al oricărei localităţi. Că e vorba de elegantele pieţe occidentale, de iarmaroacele româneşti, de ceea ce în Ardeal se numeşte Oser-Ocska, adică „tîrg de vechituri“, o parte semnificativă din ce este – dar mai ales ce a fost – un oraş e acolo. O parte din inima lui, din obiceiurile cele mai diverse îşi face loc în aceste tîrguri, colorate foarte divers.
La Cluj-Napoca, Oser-ul e de ani şi ani parte din oraş, un loc luat cu asalt în fiecare sîmbătă dimineaţa. Ani şi ani a fost un loc care s-a autoorganizat, dar, după Revoluţie, e manageriat de Regia Autonomă a Domeniului Public, cu numele oficial de Piaţa de Vechituri.
Vin acolo şi hoştezenii de lîngă Cluj, care mai vînd zarzavaturi pe unde apucă, vin ţiganii aurari care te îmbie cu cele mai diverse inele, lanţuri, verighete. Vin şi preparatorii de mititei, iar unii clujeni vin la Oser exact pentru asta! Nu să cumpere, nu să vîndă, ci să mănînce mititei pe care altundeva nu îi găseşti în Cluj.
Oser-ul e, de fapt, ca un supermarket întins pe cîteva hectare. De la nimicuri simpatice la electronice, la telefoane mobile furate din Occident şi comercializate aici, unde ochii vigilenţi ai poliţiştilor nu îşi fac apariţia des. Mai au loc razii, dar tot mai rar...
Piaţa e în mare vogă şi din cauza sărăciei oamenilor, dar şi datorită unui farmec aparte. De unde să-şi cumpere recuzită pentru piese de teatru studenţii şi artişti vizuali independenţi, dacă nu de pe Oser? De unde îşi cumpără recuzită pentru amenajări unele baruri clujene, dacă nu de pe... Oser? O cunoscută cafenea din Cluj a cumpărat de aici zeci de maşini vechi de măcinat cafea, iar acum, acestea tronează frumos pe pereţi, dînd locului un aer aparte.
Epoca de Aur e şi ea prezentă aici: cravate, insigne cu tov
