Încurcatele căi ale Domnului Darwin, pe care cercetătorii se străduiesc să le recompună din tot soiul de moaşte găsite prin subsolurile lumii, şi-au găsit, în sfârşit, lumina ştiinţifică. Un genetician american a ajuns la concluzia că Adam şi Eva ai evoluţionismului nu mai trebuie căutaţi prin negura milioanelor de ani, ei existând şi azi printre noi în forma lor iniţială; toată istoria omenească începând de la un contact împotriva naturii dintre un porc mascul şi o femelă cimpanzeu.

Argumentele domnului profesor McCarth sunt imbatabile: asemănarea fizică (şi nu numai, am spune noi) dintre oameni şi cimpanzei, bine armonizată cu trăsături moştenite de la tată, adică pielea (sau şoriciul) fără păr, ochii deschis-coloraţi şi, evident, grăsimea purtată cu fudulie. Ţinând cont că visul porcului de a zbura sau măcar de a o face pe Tarzan prin copaci nu s-a materializat încă (după ştiinţa noastră puţină), concluzia că evenimentul s-a petrecut la nivelul solului devine necesară. Presupunem că, într-un moment de neatenţie, cimpanzoaica responsabilă pentru istoria umanităţii şi-a scăpat din copac preţioasa banană; fiind nevoită astfel să coboare pentru a o recupera şi căzând pradă poftelor porceşti masculine ale strămoşului nostru.

Dacă vi se pare o ipoteză cam feministă, o putem menţiona şi pe cea acceptabilă pentru partea bărbătească. Porcul (ca orice porc mascul) se afla sub influenţa unor licori fermentate natural, după îngurgitarea specifică a anumitor vegetale; nefiind disponibile, la vremea aceea, accesoriile preferate ale porcilor – canapeaua, telecomanda şi canalele porno – a adormit sub copacul în care femela cimpanzeu, tocmai despărţită de porcul de cimpanzeu în care avusese atâta încredere, îşi căuta consolarea. Restul întâmplării vă lăsăm să vi-l imaginaţi singuri, că nu degeaba aşteptaţi mereu miezul nopţii cu telecomanda în mână.

Deşi crit