Tocmai terminam de citit „Te-aș recunoaște dintr-o mie“ (Laura Lippman) și-n finalul cărții am dat peste o adevărată lucrare de dizertație despre hamburgeri și cum trebuie să te raportezi la ei. O pleiadă de argumente „pro“ hamburgerul mai scump, dar mai gustos și sănătos, în detrimentul celor de la McDonald’s, treabă ieftină și încă indecisă din punct de vedere al ingredientelor.
Și ca un făcut, o locație nouă din Centrul Vechi mi-a sărit în ochi: Burgerbar. Cum îi spune și pe nume, specificul este de hamburgeri și derivate imaginate de bucătarul șef, dar printre altele poți să te delectezi și cu supe, garnituri sau salate. Dar asta-i ca și cum ai merge la o pizzerie să mănânci sarmale.
Burgerbar-ul e mic, înghesuit pe gangul Șelari și dacă n-ar fi atât de luminos în interior ai spune că-i chiar intim, dar conform specificului e decorat cum trebuie: mașini de tocat, lanțuri pe tavan și multe elemente metalice. Te gândești că poate-i prea simplist, dar e mai bine că s-au ocupat să fie mâncarea bună, nu decorul senzațional. Și ajungând la mâncare, da, spre deosebire de fast-food-urile obișnuite, aici prețurile sunt ceva mai mari. Poți să savurezi un munte de hamburger, proaspăt făcut, și să plătești între 17 și 26 de lei. Mai pui și-o garnitură, pentru că ai de unde să alegi, și ai ajuns la aproape 30-32 de lei (sunt destul de ieftine și pline de imaginație). Nu-ți refuza nici sosuri pentru că-s aproape zece și multe dintre ele gustoase. Dacă mai și bei ceva, s-au făcut 40 de lei. Știu, pare mult, dar dacă vrei să te saturi altundeva unde servesc burgeri, pentru un meniu consistent plătești aproape 30 de lei. Și sigur ți se face iar foame după o oră. Deci să folosim dictonul „suntem prea săraci să mâncam prost“.
Fiind mic, servirea-i promptă și chiar prietenoasă și mai presus de orice, am dat din nou (cum rar se-ntâmplă) peste un loc unde nu mănânc