„Sunt martorul timpului;

rădăcinile presară câte-un pic de copilărie

pe chipul celor pe care-i iubim.”

(Armando Romero, Martor al timpului)

Armando Romero s-a născut în 1944 în oraşul columbian Calí, fiind considerat teoreticianul cel mai important şi spiritul conducător al nadaismului, mişcarea literară care a marcat anii ‘70 în Columbia, într-un mod asemănător, până la un punct, experienţelor lirice ale Generaţiei Beat din Statele Unite ale Americii. Este doctor în literatură latino-americană al Universităţii Pittsburgh, iar actualmente predă la Univeristatea din Cincinnati. A călătorit şi a predat în universităţi prestigioase din mai multe ţări din Europa, America şi Asia. În mare măsură, această experienţă a călătoriilor i-a influenţat opera, fapt care se observă cu uşurinţă atât în volumele de versuri publicate până acum, Poetul de sticlă (El poeta de vidrio, Caracas, 1976), Combinaţiile datorate (Las combinaciones debidas, Buenos Aires, 1989), Patru versuri (Cuatro lineas, Ciudad de Mexico, 2002), De la noapte la soare (De noche al sol, Medellín, 2004), cât şi în romanele sale: O zi printre cruci (Un dia entre las cruces, Bogotá, 1993), Drumul spre Chicago (La rueda de Chicago, Bogotá, 2004).

Antologia poetică intitulată A vista del tiempo cuprinde poeme scrise între anii 1961 şi 2004, fiind un volum cu adevărat reprezentativ pentru maniera de a teoretiza şi de a practica poezia pe care o adoptă Romero încă de la începuturile sale literare. Desigur, o antologie lirică personală reprezintă, întotdeauna, o privire a autorului însuşi îndreptată înspre vastul domeniu al propriei sale opere. Dar această privire, în cazul lui Armando Romero, reprezintă deopotrivă o călătorie, căci nu există alt termen mai potrivit pentru a descrie experienţele cuprinse în paginile cărţii de faţă. În fond, aşa cum spune poetul însuşi în prefaţă, o e