O dilemã de sãrbãtori:
Sã fii sãnãtos este un cadou nemaipomenit; sã ai pãrintii pe lângã tine, de asemenea; sã te rogi, sã mergi la Bisericã este o mângâiere nespusã.
Vin sãrbãtorile de iarnã! Feerie, milioane de luminite sclipitoare în bezna noptii, brãduti împodobiti, daruri si dãruitori, colinde si urãtori pe la casele gospodarilor. Tablou obisnuit de sfârsit de an, totusi mereu proaspãt, asteptat cu nerãbdare, mai ales dacã din Cer se va slobozi omãtul mult poftit de cei mici. Iernile, cu precãdere în preajma Crãciunului, au un farmec deosebit. Învesmântate în alb, capãtã ceva din plãsmuirea si magia basmelor. Clipa de început a acestui spectacol extraordinar o constituie, fãrã îndoialã, ziua în care îl proslãvim pe Sfântul Ierarh Nicolae. Însã, la fel ca în cazul sãrbãtorilor pascale, societatea consumistã încearcã sã ne rãpeascã atentia si lucrarea duhovniceascã de la sensurile profunde, mântuitoare, ale sãrbãtorilor de Iarnã, înlocuindu-le cu felurite surogate ademenitoare.
Ce ne-aduce Sfântul Nicolae ca sã-l asteptãm?
Dacã tot am pomenit de Sfântul Nicolae, vreau sã vã împãrtãsesc o nedumerire. Am observat o efervescentã comercialã deosebitã pretutindeni: ni se propun dulciuri, nuieluse, papucei de ciocolatã, alãturi de multe altele, cu care poporul trebuie sã-l astepte pe „mosul”. Țâncii sunt pãcãliti, ademeniti prin fel de fel de anunturi cã „vine Mosul”. Unii pãrinti, sãrmanii, se vãd nevoiti sã cheltuiascã, poate, gologanii de pâine ca sã tinã pasul cu moda impusã la cãmin, la grãdinitã ori în clasele primare de colegii mai înstãriti ai odraslelor lor ce îsi vor etala cu emfazã darurile extravagante primite de la Mosul, chiar dacã nu s-au dovedit cuminti sau nu au învãtat prea bine. Dar dacã pãrintii unui copil linistit, strãlucitor la carte, nu au aceleasi posibilitãti financiare, ce vinã au ei sau el cã Mosul nu va fi atât de
