A doua construcţie ca vechime din Severin, ridicată în anul 1836, în acelaşi an cu Carantina, a avut de-a lungul timpului, atracţiile ei. Printre ele, femeile de moravuri uşoare care îşi ofereau serviciile bogătaşilor ce se cazau în stabiliment.

Hanul Roşu a fost una din cele şapte-opt case arătoase existente în oraş în 1841, când a avut loc mutarea instituţiilor administrative judeţene de la Cerneţi. Situat în colţul sud-estic al actualei pieţe Ştefan cel Mare, pe str. Aurelian, Hanul Roşu a fost ridicat, probabil, de negustori greci, într-o epocă de dezvoltare a tranzitului de mărfuri dinspre Schela spre Cerneţi, se arată în Dicţionarul Enciclopedic al judeţului Mehedinţi, lucrare coordonată de Ileana Roman şi dr. Tudor Răţoi, directorul Arhivelor Naţionale Mehedinţi.

Hanul avea pivniţe, folosite ca depozite de mărfuri, odăi de închiriat, ospătărie şi prăvălii, ale căror uşi cu obloane metalice masive se deschideau spre strada Aurelian şi spre piaţă, şi, probabil, o curte gospodărească destinată carelor şi adăposturilor pentru animale. Beneficia de o aşezare strategică – în apropierea carantinei, nu departe de graniţă şi vamă, cu faţada principală spre vest, cu vedere spre Dunăre şi Schela Cladovei, de unde coborau vapoarele. Alegând acest loc de construcţie, negustorii greci au anticipat avantajele conferite de proximitatea portului (1851), a Poştei şi Telegrafului, a şoselei legând Vârciorova de Turnu Severin (bd. Carol), şi a gării (odată cu construcţia căii ferate).

Muzeograful severinean Ecaterina Bosoană, într-un material intitulat “Zidiri uitate: Hanul Roşu”, publicat în revista “Drobeta”, scrie că în anul 1877 Hanul Roşu păstra încă vechea denumire. “Ulterior, în anii de prosperitate pe care îi parcurge Severinul, proprietarul o va fi schimbat în Hotel Central, moda numelor de rezonanţă occidentală – Regal, Europa, Grand, Orient – existând